Indice de Percepție a Corupției

Transparency International a publicat Indicele de Percepție a Corupției (IPC) 2021. IPC reflectă modul în care experți independenți și din mediul de afaceri percep corupția existentă în sectorul public din 180 de state și teritorii. Clasamentul este întocmit prin acordarea de puncte, de la 0 la 100, în care 0 înseamnă „foarte corupt”, iar 100 „deloc corupt”. Concluzia este că, în ciuda angajamentelor luate la nivel oficial, 131 de state din cele 180 analizate nu au făcut progrese semnificative în combaterea corupției în ultimii 10 ani. România? Percepția cu privire la corupția din sectorul public din România este neschimbată!

 România se află în rândul celor trei cele mai corupte țări din Uniunea Europeană, cu doar 45 de puncte din 100, alături de Ungaria (43 de puncte) și Bulgaria (42 de puncte). În anul 2012, țara noastră avea 44 de puncte din 100.

Ca să ne fie şi mai clar, să identificăm ce înseamnă „corupţia”: îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie, depravare, pervertire; venalitate, adică lipsă de scrupule în obținerea banilor, acte de corupție comise de un reprezentant al unei instituții de stat.

Conform Indicelui de Percepție a Corupției, în România aproape jumătate din sistemul public este corupt. Şi nu este vorba, noi ştim bine, numai de percepţie! Pentru că noi înşine suntem parte a definiţiei. Nu există corupt fără corupător! Şi boala-i veche. Mai ţineţi minte: „cu iaurt, cu gogoşele, te făcuşi vornic, mişele!” De ce ne situăm printre corupători? Pentru că dorim să obţinem avantaje nemeritate, „peste rând”, pentru că nu ne cunoaştem drepturile şi credem/acceptăm că ni se face o favoare ce trebuie răsplătită, pentru că suntem indulgenţi cu „ocaua mică”, pentru că (poate) avem convingerea că am proceda la fel cu coruptul dacă am fi în locul lui, pentru că „dacă nu curge pică”, pentru că părem a avea sau chiar avem în sânge frica de autoritate, obedienţa… Este foarte interesant de urmărit! Observaţi ce atitudine are un chiar luptător anticorupţie, cam oricare, în situaţia în care are ceva concret de rezolvat! „Cei de faţă se exclud!”- se zice când vrem să ne scuzăm o gafă, o vorbă proastă ce ar putea să atingă un interlocutor. Corupţia, şi la noi, este clamată ca fiind un cancer ce roade coloana vertebrală a societăţii, este indezirabilă, atât în teorie, în lecţiile predate de deontologi, cât şi în practică. Chiar dacă indicele de percepţie a corupţiei continuă să fie la cote mari, să ne situeze printre cele mai corupte ţări din Uniunea Europeană, cred că este vorba chiar despre „percepţie”, pentru că, altfel, nu-mi imaginez că am fi la fel de… fruntaşi. Corupţia merge mână-n mână cu nivelul de trai, cu nivelul de educaţie, cu moralitatea. Şi mai cred că noi, românii, suntem singurul popor care este dispus să se bată pentru a se aşeza pe locuri fruntaşe în topuri negative. Sigur, este şi aceasta o percepţie! (Mioara VERGU-IORDACHE)