Indemnizaţia de şomaj

Șomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (1) al Legii nr. 76/2002 beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;
b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii;
d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.
şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (2) al Legii nr. 76/2002 beneficiază de indemnizaţii de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul;
b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii.
Pentru persoanele care au avut raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizate înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activităţii.
Pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g) şi j) al Legii nr. 76/2002, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadelor de asigurare realizate înainte de încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu.
Pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h) al Legii nr. 76/2002, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadelor de asigurare realizate înainte de suspendarea raporturilor de muncă sau de serviciu.
Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea drepturilor de şomaj prevăzute de Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, republicată, cu modificările ulterioare, până la data intrării în vigoare a legii se asimilează cu stagiul de cotizare.
Dovada vechimii în muncă se face cu carnetul de muncă sau cu alte acte prevăzute de lege.
Certificarea stagiului de cotizare realizat anterior intrării în vigoare a legii se face de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajaţii sau, după caz, şi angajatorii au datorat contribuţii de asigurări pentru şomaj în sistemul asigurărilor pentru şomaj în România, conform legislaţiei naţionale, până la data la care aceste contribuţii de asigurări pentru şomaj au fost eliminate, şi în alte ţări, conform legislaţiei din ţara respectivă, în condiţiile stabilite prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi perioadele în care persoanele sunt asigurate obligatoriu sau facultativ.
Drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte.
La stabilirea stagiului minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, prevăzut la art. 34 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 76/2002, nu se iau în considerare perioadele care reprezintă stagiu de cotizare utilizate pentru stabilirea şi acordarea anterioară a unui drept la indemnizaţie de şomaj.
Perioadele care reprezintă stagiu de cotizare şi care au fost utilizate pentru stabilirea şi acordarea anterioară a unui drept la indemnizaţie de şomaj, se iau în considerare la stabilirea stagiului de cotizare în funcţie de care se stabileşte perioada pentru care se acordă indemnizaţia de şomaj şi cuantumul acestui drept.
Indemnizaţia de şomaj se acordă persoanelor prevăzute la art. 17 al Legii nr. 76/2002, la cerere, după caz, de la data:
a) încetării raporturilor de muncă;
b) încetării raporturilor de serviciu;
c) încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese;
d) expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajaţi pe bază de contract.
e) încetării calităţii de membru cooperator;
f) încetării contractului de asigurare pentru şomaj;
g) încetării motivului pentru care au fost pensionate;
h) încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu;
i) rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
j) încetării contractului de mandat, a contractului de management;
k) expirării perioadei de 60 de zile, prevăzută la art. 17 alin. (2) lit. a) al Legii nr. 76/2002;
l) absolvirii, pentru cazurile prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) al Legii nr. 76/2002;
Indemnizaţia de şomaj se acordă dacă cererea este înregistrată la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în termen de 10 de zile de la această dată.
Dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 10 de zile, dar nu mai târziu de 12 luni, indemnizaţia de şomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii.
Termenul de maximum 12 luni este termen de decădere din drepturi.
Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor, pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Cuantumul indemnizaţiei de şomaj este o sumă acordată lunar şi în mod diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 75% din valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
b) suma prevăzută la lit. a), la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea, asupra mediei veniturilor care constituie baza de calcul al indemnizaţiei de şomaj pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare.
Cotele procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare sunt:
a) 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani;
b) 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
c) 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani;
d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani.
Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor pe o perioadă de 6 luni şi este o sumă fixă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare la data stabilirii acesteia.
Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au următoarele obligaţii:
a) să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;
b) să comunice în termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condiţiilor care au condus la acordarea drepturilor;
c) să participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate;
d) să caute activ un loc de muncă.
e) să înştiinţeze în scris agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate apariţia stării de incapacitate temporară de muncă şi datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor şi unitatea în care funcţionează acesta, în termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical. În situaţia în care apariţia stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se realizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au obligaţia de a înştiinţa agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare.
Angajatorii care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din rândul beneficiarilor de indemnizaţii de şomaj au obligaţia de a anunţa în termen de 3 zile agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă la care aceştia au fost înregistraţi.
Obligaţia revine şi caselor teritoriale de pensii care au stabilit şi au pus în plată pensiile cuvenite beneficiarilor de indemnizaţie de şomaj.
Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor sau refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii care, la data solicitării dreptului, au fost admişi sau urmează cursurile unei forme de învăţământ, organizate şi/sau acreditate, după caz, în condiţiile legii.
Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie care, la data solicitării dreptului, au promovat concursul naţional de rezidenţiat pe locuri sau pe posturi, în condiţiile legii.
Indemnizaţia de şomaj se plăteşte lunar în cuantumul prevăzut la art. 39 alin. (2), respectiv la art. 40 alin. (1). (2) ale Legii nr. 76/2002. Pentru fracţiuni de lună indemnizaţia de şomaj se calculează proporţional cu numărul de zile calendaristice din luna respectivă.
Încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate benefici-arilor are loc după cum urmează:
a) la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată mai mare de 12 luni;
b) la data de întâi a lunii următoare lunii în care a realizat, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare;
c) la 90 de zile de la data emiterii autorizaţiei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi independente sau a certificatului de înmatriculare, conform legii, dacă realizează venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
d) la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii sau nivelului studiilor;
e) la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării şi de formare profesională sau la data întreruperii acestora din motive imputabile persoanei;
f) dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depăşeşte 12 luni;
g) la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, de la data solicitării pensiei anticipate ori a pensiei anticipate parţiale sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă;
h) la data plecării din ţară a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni;
i) la data începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai mare de 12 luni;
j) în cazul decesului beneficiarului;
k) la expirarea termenelor prevăzute la art. 45 alin. (2), (3) şi (31) al Legii nr. 76/2002;
l) la expirarea termenelor prevăzute la art. 39 alin. (1), respectiv la art. 40 alin. (1) ale Legii nr. 76/2002;
m) la data admiterii într-o formă de învăţământ, în cazul persoanelor asimilate şomerilor;
n) la data de la care îşi începe desfăşurarea activităţii în funcţii elective sau la data la care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;
o) la data angajării, conform legii, pe bază de contract, în situaţia soldaţilor şi gradaţilor voluntari;
p) la data promovării concursului naţional de rezidenţiat pe locuri sau pe posturi, în condiţiile legii;
q) de la data la care desfăşoară o activitate pentru o perioadă mai mare de 12 luni, în baza unui raport juridic în considerarea căruia se realizează venituri din drepturi de autor şi drepturi conexe.
Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează:
a) la data la care nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 41 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 76/2002;
b) pe perioada îndeplinirii serviciului militar activ;
c) la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă determinată de cel mult 12 luni;
d) la data obţinerii autorizării pentru menţinerea plăţii indemnizaţiei de şomaj, la cererea persoanei care se deplasează în interiorul Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în Elveţia pentru a căuta un loc de muncă;
e) pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate de până la 12 luni;
f) la data pensionării pentru invaliditate;
g) pe perioada acordării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, a indemnizaţiei de maternitate şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv de 3 ani sau 7 ani, în cazul copilului cu handicap;
h) pe perioada incapacităţii temporare de muncă mai mare de 3 zile datorită accidentelor survenite în perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecţionare sau, după caz, a altor forme de pregătire profesională, în timpul şi din cauza practicii profesionale;
i) pe perioada acordării plăţilor compensatorii, potrivit legii, în situaţia în care aceste drepturi băneşti se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj;
j) la data plecării din ţară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei, în situaţia în care plata indemnizaţiei de şomaj nu se suspendă în condiţiile lit. d);
k) la data începerii desfăşurării unei activităţi pentru o perioadă mai mică de 12 luni, în baza unui raport juridic în considerarea căruia se realizează venituri din drepturi de autor şi drepturi conexe.
Beneficiarii de indemnizaţie de şomaj sunt asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de stat şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru asiguraţii acestor sisteme.
Contribuţia pentru asigurările sociale de stat se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se virează caselor de asigurări respective de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
Drepturile de asigurări sociale de stat ale persoanelor beneficiare de indemnizaţie de şomaj se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Pentru contribuţiile de asigurări sociale obligatorii, care se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se plătesc pentru drepturile la indemnizaţie de şomaj şi alte drepturi băneşti, stabilite şi acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru perioadele anterioare lunii în care se plătesc drepturile respective, în condiţiile legii, nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere.
şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (1) al Legii nr. 76/2002 beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;
b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autori-zate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii;
d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.
şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (2) al Legii nr. 76/2002 beneficiază de indemnizaţii de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul;
b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autori-zate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii.
Pentru persoanele care au avut raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizate înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activităţii.
Pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g) şi j) al Legii nr. 76/2002, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadelor de asigurare realizate înainte de încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu.
Pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h) al Legii nr. 76/2002, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadelor de asigurare realizate înainte de suspendarea raporturilor de muncă sau de serviciu.
Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea drepturilor de şomaj prevăzute de Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, republicată, cu modificările ulterioare, până la data intrării în vigoare a legii se asimilează cu stagiul de cotizare.
Dovada vechimii în muncă se face cu carnetul de muncă sau cu alte acte prevăzute de lege.
Certificarea stagiului de cotizare realizat anterior intrării în vigoare a legii se face de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajaţii sau, după caz, şi angajatorii au datorat contribuţii de asigurări pentru şomaj în sistemul asigurărilor pentru şomaj în România, conform legislaţiei naţionale, până la data la care aceste contribuţii de asigurări pentru şomaj au fost eliminate, şi în alte ţări, conform legislaţiei din ţara respectivă, în condiţiile stabilite prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi perioadele în care persoanele sunt asigurate obligatoriu sau facultativ.
Drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte.
La stabilirea stagiului minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, prevăzut la art. 34 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 76/2002, nu se iau în considerare perioadele care reprezintă stagiu de cotizare utilizate pentru stabilirea şi acordarea anterioară a unui drept la indemnizaţie de şomaj.
Perioadele care reprezintă stagiu de cotizare şi care au fost utilizate pentru stabilirea şi acordarea anterioară a unui drept la indemnizaţie de şomaj, se iau în considerare la stabilirea stagiului de cotizare în funcţie de care se stabileşte perioada pentru care se acordă indemnizaţia de şomaj şi cuantumul acestui drept.
Indemnizaţia de şomaj se acordă persoanelor prevăzute la art. 17 al Legii nr. 76/2002, la cerere, după caz, de la data:
a) încetării raporturilor de muncă;
b) încetării raporturilor de serviciu;
c) încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese;
d) expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajaţi pe bază de contract.
e) încetării calităţii de membru cooperator;
f) încetării contractului de asigurare pentru şomaj;
g) încetării motivului pentru care au fost pensionate;
h) încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu;
i) rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
j) încetării contractului de mandat, a contractului de management;
k) expirării perioadei de 60 de zile, prevăzută la art. 17 alin. (2) lit. a) al Legii nr. 76/2002;
l) absolvirii, pentru cazurile prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) al Legii nr. 76/2002;
Indemnizaţia de şomaj se acordă dacă cererea este înregistrată la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în termen de 10 de zile de la această dată.
Dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 10 de zile, dar nu mai târziu de 12 luni, indemnizaţia de şomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii.
Termenul de maximum 12 luni este termen de decădere din drepturi.
Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor, pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Cuantumul indemnizaţiei de şomaj este o sumă acordată lunar şi în mod diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 75% din valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
b) suma prevăzută la lit. a), la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea, asupra mediei veniturilor care constituie baza de calcul al indemnizaţiei de şomaj pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare.
Cotele procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare sunt:
a) 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani;
b) 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
c) 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani;
d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani.
Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor pe o perioadă de 6 luni şi este o sumă fixă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare la data stabilirii acesteia.
Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au următoarele obligaţii:
a) să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;
b) să comunice în termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condiţiilor care au condus la acordarea drepturilor;
c) să participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate;
d) să caute activ un loc de muncă.
e) să înştiinţeze în scris agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate apariţia stării de incapacitate temporară de muncă şi datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor şi unitatea în care funcţionează acesta, în termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical. În situaţia în care apariţia stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se realizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au obligaţia de a înştiinţa agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare.
Angajatorii care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din rândul beneficiarilor de indemnizaţii de şomaj au obligaţia de a anunţa în termen de 3 zile agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă la care aceştia au fost înregistraţi.
Obligaţia revine şi caselor teritoriale de pensii care au stabilit şi au pus în plată pensiile cuvenite beneficiarilor de indemnizaţie de şomaj.
Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor sau refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii care, la data solicitării dreptului, au fost admişi sau urmează cursurile unei forme de învăţământ, organizate şi/sau acreditate, după caz, în condiţiile legii.
Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie care, la data solicitării dreptului, au promovat concursul naţional de rezidenţiat pe locuri sau pe posturi, în condiţiile legii.
Indemnizaţia de şomaj se plăteşte lunar în cuantumul prevăzut la art. 39 alin. (2), respectiv la art. 40 alin. (1). (2) ale Legii nr. 76/2002. Pentru fracţiuni de lună indemnizaţia de şomaj se calculează proporţional cu numărul de zile calendaristice din luna respectivă.
Încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate benefici-arilor are loc după cum urmează:
a) la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată mai mare de 12 luni;
b) la data de întâi a lunii următoare lunii în care a realizat, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare;
c) la 90 de zile de la data emiterii autorizaţiei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi independente sau a certificatului de înmatriculare, conform legii, dacă realizează venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
d) la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii sau nivelului studiilor;
e) la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării şi de formare profesională sau la data întreruperii acestora din motive imputabile persoanei;
f) dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depăşeşte 12 luni;
g) la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, de la data solicitării pensiei anticipate ori a pensiei anticipate parţiale sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă;
h) la data plecării din ţară a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni;
i) la data începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai mare de 12 luni;
j) în cazul decesului beneficiarului;
k) la expirarea termenelor prevăzute la art. 45 alin. (2), (3) şi (31) al Legii nr. 76/2002;
l) la expirarea termenelor prevăzute la art. 39 alin. (1), respectiv la art. 40 alin. (1) ale Legii nr. 76/2002;
m) la data admiterii într-o formă de învăţământ, în cazul persoanelor asimilate şomerilor;
n) la data de la care îşi începe desfăşurarea activităţii în funcţii elective sau la data la care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;
o) la data angajării, conform legii, pe bază de contract, în situaţia soldaţilor şi gradaţilor voluntari;
p) la data promovării concursului naţional de rezidenţiat pe locuri sau pe posturi, în condiţiile legii;
q) de la data la care desfăşoară o activitate pentru o perioadă mai mare de 12 luni, în baza unui raport juridic în considerarea căruia se realizează venituri din drepturi de autor şi drepturi conexe.
Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează:
a) la data la care nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 41 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 76/2002;
b) pe perioada îndeplinirii serviciului militar activ;
c) la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă determinată de cel mult 12 luni;
d) la data obţinerii autorizării pentru menţinerea plăţii indemnizaţiei de şomaj, la cererea persoanei care se deplasează în interiorul Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în Elveţia pentru a căuta un loc de muncă;
e) pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate de până la 12 luni;
f) la data pensionării pentru invaliditate;
g) pe perioada acordării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, a indemnizaţiei de maternitate şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv de 3 ani sau 7 ani, în cazul copilului cu handicap;
h) pe perioada incapacităţii temporare de muncă mai mare de 3 zile datorită accidentelor survenite în perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecţionare sau, după caz, a altor forme de pregătire profesională, în timpul şi din cauza practicii profesionale;
i) pe perioada acordării plăţilor compensatorii, potrivit legii, în situaţia în care aceste drepturi băneşti se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj;
j) la data plecării din ţară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei, în situaţia în care plata indemnizaţiei de şomaj nu se suspendă în condiţiile lit. d);
k) la data începerii desfăşurării unei activităţi pentru o perioadă mai mică de 12 luni, în baza unui raport juridic în considerarea căruia se realizează venituri din drepturi de autor şi drepturi conexe.
Beneficiarii de indemnizaţie de şomaj sunt asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de stat şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru asiguraţii acestor sisteme.
Contribuţia pentru asigurările sociale de stat se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se virează caselor de asigurări respective de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
Drepturile de asigurări sociale de stat ale persoanelor beneficiare de indemnizaţie de şomaj se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Pentru contribuţiile de asigurări sociale obligatorii, care se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se plătesc pentru drepturile la indemnizaţie de şomaj şi alte drepturi băneşti, stabilite şi acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru perioadele anterioare lunii în care se plătesc drepturile respective, în condiţiile legii, nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere. (Expert media Florin FĂINIŞI)