In memoriam Prof. univ. dr. Ruxandra Eleonora VASILESCU

Sfârșitul lunii martie a fost unul trist pentru studenții Facultății de Marketing și ai Facultății de Litere, pentru cadrele didactice ale celor două facultăți. Pleca dintre noi, în cel mai discret mod posibil, lăsându-ne copleșiți de durere și mai singuri ca niciodată, cea care a fost directorul Departamentului de Limbaje Specializate, între anii 2008 şi 2014, și, între anii 2014 şi 2020, decanul Facultății de Litere, prof. univ. dr. Ruxandra Vasilescu.

În cei peste 25 de ani de carieră didactică, prof. univ. dr. Ruxandra Vasilescu a predat diferite discipline de limbă engleză (limba engleză pentru afaceri, redactare de documente oficiale în limba engleză, semantică, pragmatică, teoria și practica traducerii în și din limba engleză). A publicat numeroase articole de specialitate, a fost prezentă în numeroase colective de cercetare.

Ne-a lăsat drept moștenire spirituală numeroase manuale și materiale didactice. Dar cea mai importantă moștenire lăsată a fost și rămâne diplomația, cuvântul cheie al activității sale personale și profesionale. Urmând parcă cuvintele lui Mircea Eliade „cu bunătatea ajungi până la porțile templului, dar cu dragostea pătrunzi în interior”, doamna prof. univ. dr. Ruxandra Vasilescu, prin vocea caldă, chipul vesel, întotdeauna surâzător, s-a apropiat de noi toți cu bunătate și dragoste. O dragoste nemărginită pentru viață, pentru oamenii din jurul domniei sale, pentru tot ceea ce a clădit.

Doamna prof. univ. dr. Ruxandra Vasilescu rămâne în amintirea noastră drept un creator de atmosferă, pentru că prin toată activitatea managerială, prin atitudinea, implicarea și căldura sufletească a încercat neîncetat să consolideze edificiul celei de-a doua familii, familia profesională, o familie de suflet.

Prin plecarea domniei sale, a lăsat în urmă două familii îndurerate – propria familie și familia de suflet – care să-i țină vie amintirea și să ducă mai departe dezideratele acestui dascăl -model de tact, de calm și echilibru, de voință, de sensibilitate, de atitudine.

La ceas de despărțire, înălțăm o rugăciune, lăsăm o floare pe marmura rece, aprindem o lumânare și nutrim speranța că ne veți veghea și veți revărsa în continuare asupra noastră râuri de dragoste, un strop de înțelegere și un ocean de liniște în aceste vremuri tulburi, de neliniști, de căutări…

Drum lin spre Ceruri, DOAMNĂ DECAN!