Am scris despre mulţi pictori la viaţa mea. Despre poeţi, sculptori, muzicieni, despre oameni care au făcut şi fac figuri frumoase în toate artele. Chiar şi despre sportivi de multe ori. Dar, niciodată până azi, nu am avut ocazia să am un invitat special, care a debutat la vârsta de 75 de ani în domeniul în care s-a remarcat. Acum are 77 de ani şi pictează foarte frumos. Desigur, ca orice gazetar, am fost şi eu curios să aflu povestea sa. Aşa s-a născut următorul dialog.
Vă rugăm să vă prezentaţi…
Sunt Elena Mărgulescu din Bucureşti. Am participat deja la două expoziţii organizate la hotelurile Crowne Plaza Bucharest şi Athenee Palace Bucharest.
Cum a început legătura cu pictura?
Acum doi ani a fost începutul. Eram izolată complet în Anglia, la fiul meu, începuse deja nebunia cu covidul. Urma ziua lui şi ziua viitoarei sale soţii. Nu aveam voie să ies din casă şi trebuia să le fac un cadou, am făcut cu ce am găsit acolo, am făcut fiecăruia câte un tablou. Aşa a început distracţia. Venind în ţară, tot perioadă post covid, cu probleme de familie, m-am rugat şi am primit darul acesta de la Domnul, să pot să supravieţuiesc în România într-o perioadă de reacomodare. Şi aşa am început, consider că este un dar primit efectiv de la Dumnezeu, nu ştiu pentru cât timp, nu e treaba mea, e treaba Lui, să îl folosesc atâta timp cât îl am. În Anglia am fost în tranzit, fiul meu a avut nişte burse, apoi s-a mutat de tot, eu urma să fac rezidenţa, el între timp şi-a cumpărat casă am stat mai mult.
Cum arată primele tablouri ?
Primele au fost flori şi peisaje cu munţi. Acum, am diversificat mult temele. Am marine şi peisaje,
Ce tehnică folosiţi ?
Lucrez cu acrilic, se pot spală mai uşor şi instrumentele de lucru, dar şi eu pe mâini.
Pe ce dimensiuni?
Acum sunt diversificată şi la acest capitol. Am început cu mici, 10 pe 10 cm, apoi 15 pe 20, chiar mă uit acum la ele, 20 pe 30, 25 pe 35, 30 pe 40, la marine, şi 60 pe 40, un singur abstract am acum în casă .
Ce vă doriţi pentru anul 2023 şi anii următori din punct de vedere al picturii?
Acum am revenit la pictură. Am avut o perioadă, din luna octombrie, când a născut nora mea, în care m-am ocupat să tricotez câte ceva pentru cea mică. Dar, acum, revin iar la pictură. Pentru mine, pictura e o evadare.
Mulţumesc frumos!
Concluzia? Iată un adevărat dar de la Dumnezeu. De fapt, în cursul discuţiei, am aflat că invitata noastră are o puternică şi vie credinţă. Asta este de fapt cel mai important aspect al vieţii omului. Dincolo de artă, cultură şi celelalte. Îi dorim sănătate şi să putem în curând să vedem noi şi noi tablouri pe care le semnează …
Numai bine şi frumos tuturor! Să nu uitaţi să zâmbiţi!
Aristotel BUNESCU https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com
Numărul 808
