Idei de vacanţă

Muzeul apei din Timişoara – un OZN deconspirat de copii

V-aţi întrebat vreodată cum era când strămoşii noştri căutau surse de apă potabilă, iar apoi cărau apa cu găleţile, ulcioarele, ciubărele pe kilometri şi kilometri de drum către casă, cu mare grijă să nu o verse? Casele şi cetăţile s-au ridicat în apropierea râurilor sau fântânilor. Apa este lichidul vital pentru viaţă. Fără apă nu există viaţă.

Apariţia unui „Muzeu al Apei” a fost ceva aşteptat şi neaşteptat, în acelaşi timp. Adică, ce poţi spune despre apă? Un lichid inodor şi incolor pe care îl bem, cu care ne spălăm şi asigurăm igienizarea mediului în care trăim. Şi totuşi a apărut „Muzeul Apei” la Timişoara (ca un mare şi misterios OZN), acesta fiind amenajat pe amplasamentul primei staţii de tratare a apei potabile din oraş.

Este o clădire nouă, cu puncte de acces înspre şi dinspre parcul muzeului şi o serie de dotări: punct de informare, garderobă, toalete etc. Conceptul de arhitectură mizează pe percepţia graduală a clădirilor istorice ale vechii uzine. Pe măsură ce înaintaţi în pavilion, acestea se dezvăluie, pe rând. Ansamblul muzeal include trei dintre punctele cheie de pe vechiul traseu tehnologic:

Grupul de fântâni (forajul) – Pe platforma circulară de la nivelul intermediar al Grupului de fântâni se pot observa cel mai bine cele 12 sonde care extrăgeau apa din subteran de la o adâncime de 67 de metri. Fiecare pompă avea un debit de 15 litri pe secundă. Umplea o cadă de baie în 40 de secunde. Aici este, totodată, locul potrivit pentru un scurt popas, de unde să admiraţi acest spaţiu deosebit sau să faceţi fotografii).

Deferuginatorul (staţia de filtrare) – În camerele de cocs avea loc prima etapă de filtrare a apei, îndepărtarea compuşilor cu fier. Aceste spaţii industriale sunt acum accesibilizate cu trasee de vizitare. Se pot observa îndeaproape stratul filtrant, depunerile de rugină, uşa de acces pentru spălarea filtrului etc.)

Casa pompelor (staţia de pompare) – Nişa cu panoul de comandă din staţia de pompare atrage imediat atenţia vizitatorilor. Panoul din marmură şi corpurile de iluminat, parţial păstrate, sunt cele originale, din 1914. Bordura decorativă care încadrează nişa a fost descoperită şi restaurată recent.

Uzina veche de apă, din Ciarda Roşie, cunoscută ca „uzina din Urseni”, a adus în casele timişorenilor, aproape 80 de ani, apă bună de băut din pânza freatică. Povestea ei a început într-o zi… de luni, mai precis pe 1 iunie 1914, odată cu punerea în funcţiune, şi a durat până în anii ’90, când noua staţie de tratare, aflată în imediata vecinătate, a preluat ştafeta. Proiectul modern al infrastructurii de apă şi canalizare de la începutul secolului XX a fost bine gândit pentru nevoile de atunci ale oraşului (46.000 de locuitori), dar şi pentru dezvoltarea viitoare.

Vizitând „Muzeul Apei” descoperiţi deopotrivă povestea veche a locului, cu capitole de istorie, tehnică, inginerie, arhitectură, dar şi pe cea actuală, unde apa este o sursă de inspiraţie în educaţie, artă, cultură. Mai mult, puteţi contribui la ambele poveşti, fie cu amintiri despre acest loc sau despre Timişoara de odinioară şi apa ei, fie alăturându-vă evenimentelor şi activităţilor găzduite de Muzeul Apei. Da. Pentru că la Muzeul Apei din Timişoara (Calea Urseni nr 26), are loc periodic „Noaptea de Poezie”, eveniment care marchează „Ziua Mondială a Poeziei” şi care este organizat de „Aquatim” şi Fundaţia „Aquatim”. Se citeşte poezie originală a unor scriitori locali, iar muzicienii completează minunata seară. Totodată, au loc discuţii despre diversele forme pe care poezia le ia în lumea contemporană. Se mai sărbătoreşte „Ziua Mondială a Apei”, cu tururi ghidate şi ateliere creative, organizate în cadrul expoziţiei „The Water We Want Revisited” ce prezintă lucrări pe simeze, alături de o selecţie digitală mai amplă de desene, picturi şi creaţii media. Toate au fost realizate de copii şi tineri, în perioada 2021-2024 pentru concursul „The Water We Want”, un proiect dezvoltat de Reţeaua Internaţională a Muzeelor Apei sub patronaj UNESCO, reţea la care „Aquatim” este afiliată.

Vă invităm să descoperiţi expoziţia curentă a „Muzeului Apei”, alături de câţiva dintre tinerii autori ai lucrărilor prezentate, după care se poate urma traseul tehnologic al apei, aşa cum era acesta în timpul funcţionării primei staţii de tratare a apei din oraş – Uzina de Apă Urseni. „Ziua Mondială a Apei” – 22 martie este celebrată pe scară largă din anul 1991, în urma unei iniţiative UNESCO. Este o zi de inspiraţie şi acţiune pentru abordarea crizei globale a apei, o zi în care reflectăm la importanţa apei dulci. Un obiectiv central al „Zilei Mondiale a Apei” este sprijinirea realizării Obiectivului de dezvoltare durabilă (SDG) 6: apă şi canalizare pentru toţi până în 2030.

În parteneriat cu Şcoala Gimnazială nr. 24, are loc un atelier creativ coordonat de Rodica Tache, artist plastic şi profesor la şcoala menţionată. Copiii lucrează chiar în spaţiul muzeului, contribuind la o lucrare colectivă despre râul Bega şi rolul său pentru oraş. „Bega este sursa principală de apă potabilă pentru Timişoara şi are o prezenţă pregnantă în spaţiul oraşului, dar aspectul mai puţin prezent în mentalul nostru colectiv este bogăţia florei şi faunei din ecosistemul râului.” – Rodica Tache. Aşa cum ne bucurăm de soare, de cerul senin, putem să acordăm un moment pe an în care să ne bucurăm de existenţa apei!

Vizitaţi Muzeul Apei din Timişoara! (George V. GRIGORE)

Surse: muzeulapei.ro; aquatim.ro; lapasturistic.ro; opiniatimisoarei.ro; debanat.ro; ziuadevest.ro