Cu această frecventă confuzie începem să ne obişnuim, din păcate. Şi nu ar trebui, deşi o auzim din ce în ce mai des ca formulă de salut la debutul concertelor. Iar în acest caz, care provoacă deopotrivă iritare, revoltă şi hilaritate, răspunsul ar trebui să fie prompt şi la obiect. Dacă un star faimos pe mapamond vine să concerteze la Bucureşti, decenţa şi respectul obligă persoana respectivă la o minimă documentare. Pe de altă parte, armatele de jurnalişti de showbiz, preocupaţi de ce va mânca vedeta, câte prosoape a cerut în cameră sau ce fructe şi flori a comandat în culise, ar trebui, poate, să îi comunice divei în ce ţară se află. Eventual, care e capitala acesteia. Unii explică încurcătura prin faptul că Budapest şi Bucharest sună cam la fel, deci e uşor să le substitui unul altuia. Cam simplistă inter-pretare. Personal, rămân la varianta cu ignoranţa, care nu vine dintr-o simplă aliteraţie, ci dintr-o mai veche şi voită omisiune, cu adânci rădăcini istorice. Şi ca să nu mă limitez la acest spaţiu geografic atât de controversat, mai dau un exemplu. Şi mai nostim. Zic nostim, gândindu-mă la ceva amar, foarte amar. Mă refer la debutul halucinant al partidei Franţa – Albania din preliminariile pentru calificarea la EURO 2020. Deşi Albania era echipa oaspete, primul imn care a răsunat pe stadion a fost La Marseillaise. O mojicie ignorată cu răbdare şi eleganţă de echipa din Balcani. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Când, în sfârşit, organizatorii decid să difuzeze imnul oaspeţilor, pe stadion au răsunat acordurile imnului de stat al…Andorrei. Fotbaliştii albanezi au părăsit terenul. Era prea mult. Dar, pentru că ignoranţa are o tenacitate similară celei a buruienilor, seria de gafe nu s-a oprit aici. Jucătorii albanezi au refuzat să înceapă meciul până când nu s-a clarificat problema, iar organizatorii au comis o nouă enormitate. Deşi au pus de această dată imnul corect, crainicul stadionului a cerut scuze suporterilor din… Armenia. Surprinzător, dar nici un suporter albanez nu a huiduit. Blocajul generat de această inadmisibilă serie de erori a fost prea puternic. Nu ştiu ce le pot recomanda celor care fac, fie şi involuntar, astfel de confuzii: să răsfoiască un manual de geografie de clasa a şaptea, să încerce să fie mai puţin răutăcioşi, să respecte demnitatea altor naţiuni, mai mici şi mai bătute de soartă, sau să le urez, cu un surâs maliţios: I love you France, hello Berlin! (Dragoş CIOCĂZAN)