Hanul Solacolu – 160 de ani de istorie aruncaţi sub tramvai

Hanul Solacolu a fost construit în 1859, la comanda fraţilor Solacoglu din Istanbul. La 160 de ani de la ridicare, încă se mai află în Bucureşti pe celebra Cale a Moşilor (la nr. 134-134A) denumită iniţial Podul Târgului de Afară. De ce zic încă? Fiindcă deşi este considerat de specialişti una dintre cele mai valoroase clădiri de acest gen din Capitală, la acest moment este foarte aproape de prăbuşire. Mai mult, cu fiecare zguduitură a tramvaiului, care trece pe Calea Moşilor, se pot desprinde bucăţi mari de tencuială, precum şi ornamentele, care cu greu mai stau agăţate pe faţadă. Pe scurt este pericol public! În ultimul deceniu s-a dus acoperişul, apoi o parte a zidurilor interioare s-au măcinat. Ne îndreptăm sigur şi rapid spre o tragedie.Aici a locuit, între 1877 şi 1878, scriitorul bulgar Liuben Karavelov, lider al emigraţiei revoluţionare din Bulgaria. Prin camerele acum înghiţite de uitare, nepăsare şi paragină au locuit voluntari şi soldaţi bulgari participanţi la Războiul de Independenţă. Liuben Karavelov redacta şi tipărea aici două ziare – Libertatea şi Independenţa, două instrumente de distribuire a informaţiilor naţional-revoluţionare din ţara sa. Aici s-a făcut gazetărie, dar nu doar atât. Chiar dacă Hanul Solacolu este proprietate privată, nu trebuie să uităm că a fost declarat monument istoric de categoria B, deci de importanţă locală. De ani buni, Primăria Municipiului Bucureşti şi Primăria Sectorului 2 joacă leapşa cu Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. Fiecare instituţie, cu direcţiile şi sub-direcţiile specifice, identifică marea problemă, dar susţine că nu există pârghiile legale, în afara aplicării de noi sancţiuni contravenţionale, în conformitate cu prevederile art. 36, lit.b, din Legea nr. 422/2001, republicată, privind protejarea monumentelor istorice. Totuşi, o variantă ar exista, potrivit legislaţiei în vigoare. Clădirea poate fi expropriată sau răscumpărată, însă nu s-a iniţiat nimic în acest sens. În plus, distrugerea unui monument poate fi infracţiune, tot potrivit legii, proprietarii având obligaţia să îngrijească clădirea, iar dacă nu au bani să o restaureze o pot vinde. Conform Legii 153/2011 privind măsurile de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, Legea faţadelor, Primăria Capitalei are obligaţia de a inventaria clădirile dărăpănate, de a notifica proprietarii, iar dacă aceştia nu le repară, primăria să facă lucrările şi să recupereze banii de la proprietari. Legea însă nu a fost pusă în practică de municipalitate! Primăria a început să inventarieze clădirile, însă nu a făcut regulamentul de aplicare a legii şi aici s-au blocat lucrurile. Istoria impresionantă a acestui han, care împlineşte un secol şi şase decenii de existenţă, ar trebui să ne dea de gândit cu privire la felul în care ne batem joc de valori, tradiţie, arhitectură. Contemporan cu Unirea lui Cuza, trecut prin războaie, cutremure şi incendii, ameninţat în anii ‘80 de planurile de sistematizare ale lui Ceauşescu, hanul a supravieţuit. Azi, mâine, nepăsarea autorităţilor îl va face să dispară în „glasul roţilor” de…tramvai. (Ciprian C. VASILESCU)