„Greierele şi Furnica” la zi

Cine nu ştie fabula „Greierele şi Furnica”! Avea dreptate Jean de La Fontaine!  „Petrecuse cu chitara/ Toată vara./ Însă iată că-ntr-o zi/ Când viforniţa porni,/ Greierele se trezi/ Fără muscă, fără râmă,/ Fără urmă de fărâmă.” În multe situaţii, mulţi dintre noi suntem „fabuloşi”, în sensul de „ personaje de fabulă”, nu altfel! Unii chiar greieri!

Mă gândesc că dacă poporul român n-ar fi intrat în vacanţă, nu ni s-ar oferi doar circ. Aşa, suntem… distraţi! Situaţie rezolvată pe jumătate. Avem circ. Pâine e în planul de guvernare de mai târziu. Dacă n-am fi fost în vacanţă, ne-am fi luat la întrebări parlamentarii, pe care i-am votat, guvernanţilor le-am arăta că nu suntem de acord cu felul în care conduc ţara, le-am pretinde să facă decontul cheltuielilor, al datoriilor, le-am interzice să ia hotărâri în numele nostru fără să ne consulte, le-am cere să-şi justifice averile, am cere organelor cu atribuţii în securitatea naţională să ne spună cine este în serviciul nostru şi/sau în serviciul altora, am pretinde profesionalism în exercitarea fişei postului (care trebuie să existe!) pentru fiecare loc de muncă bugetar… Dar suntem spectatorii (în vacanţă) propriei vieţi în derivă.

Milităm pentru un scor nul, cu jucători pe măsură, pe care putem să-i denumim cu un cuvânt din familia de cuvinte al lui „nul”. Majoritar…Dar e tristă viaţa la scorul de 0-0! Ne trebuie un scor pozitiv!

De ce ne mulţumim cu puţin? De ce suntem, în mare parte, marcaţi de lehamite?! De ce suntem depresivi? De ce întreţinem jelania? De ce nu avem curaj? Nu cred că aspiraţiile ne depăşesc posibilităţile. Poate că am făcut o pasiune să umblăm după cai morţi să le luăm potcoavele, în timp ce lumea a ajuns la rachete supersonice… Poate că dacă am fi mai uniţi, ne-am aprecia mai realist, cu mai multă obiectivitate, am fi mai optimişti, am şi munci mai mult, am fi mai mulţumiţi, mai fericiţi. Nu pe locul întâi, dar mai relaxaţi şi mai pregătiţi pentru ascensiune. Vârful poate fi aproape.

Nu, nu mai sunt optimistă. Sunt doar lucidă. Este greu ca un cor de bocitoare să schimbe politica de stat. E greu. E greu să ne urnim dacă suntem divizaţi pentru că „nu vedem pădurea din cauza copacilor”. Ştiţi expresia. Înseamnă „să dai o importanţă exagerată detaliilor în detrimentul întregului”. E greu atâta vreme cât nu înţelegem că noi suntem stăpânii. Nu noi suntem în slujba celor aflaţi vremelnic la conducere. Ei sunt slujitorii noştri.

Să ne uităm în jurul nostru, mai aproape sau mai departe, şi să ne aducem aminte din înţelepciunea populară: „Când ursul joacă la vecini, pregăteşte-te de mălai!” Nu trebuie să aşteptăm viforniţa iernii. Românul înţelept îşi face „iarna car şi vara sanie”. Vara acum trece.

Haideţi să ne trezim, stăpânilor! Vine iarna şi coana „Furnica” nu ne mai împrumută! (Mioara VERGU-IORDACHE)