Geoparcul Ținutul Buzăului – promovarea unui tărâm de poveste

• Geoparcul Ținutul Buzăului este din data de 13 aprilie 2022 al doilea sit UNESCO, primind statutul oficial de Geoparc Internaţional UNESCO și fiind recunoscut drept teritoriu cu resurse naturale şi culturale de importanţă internațională. Geoparcul Ținutul Buzăului include o zonă rurală care aparține administrativ de 18 comune din zona de deal și munte din nord-vestul județului Buzău: Berca, Scorțoasa, Pârscov, Cozieni, Pănătău, Colți, Bozioru, Brăești, Odăile, Cănești, Chiliile, Lopătari, Mânzălești, Bisoca, Valea Salciei, Sărulești, Vintilă Voda și Beceni, cu circa 45.000 de locuitori şi o suprafață de 1035.9 kmp. Centrul Geoparcului este în comuna Berca.

În anul 2007 este inițiată mișcarea pentru constituirea Geoparcului. Inițiativa pornește de la experienţa Geoparcului Dinozaurilor Țara Hațegului, singurul Geoparc UNESCO din România. Tot atunci încep primele studii interdisciplinare, coordonate de echipa Universității din București. Cea mai importantă resursă a teritoriului este legătura dintre natură și cultură.  Această legătura se exprimă atât în plan material (meșteri în chihlimbar, meșteri pietrari, meșteri sculptori în lemn, etc), dar mai ales pe plan imaterial, prin poveștile care au apărut pe baza fenomenelor și elementelor geologice. Multe dintre aceste povești aduc laolaltă creaturi fantastice precum balauri, căpcăuni, uriași, spirite și multe altele. În plus, zona este valoroasă și din punct de vedere peisagistic.

Ca geodiversitate, teritoriul este foarte cunoscut pentru Vulcanii noroioși, complexul de la Meledic (sare și peșteri în sare), Focul Viu – Lopătari, Pădurea Lacurile Bisoca, siturile SCI Natura 2000 (Bisoca, Mânzălești-Meledic, Vulcanii noroioși, Lunca Buzăului), diverse forme  erozionale (Masa lui Bucur, Sfinxul de la Buștea, Tronul lui Negru Vodă etc.), lacurile, chihlimbarul de la Colți, „zidurile uriașilor” sau „colții de piatră” și alte fenomene  geologice ce apar în zona Vintilă Vodă, Colți și Bozioru, peisajele domoale și izvoarele sărate, izvoarele de petrol. Teritoriul are o structură geologică extrem de complexă, rocile sedimentare  întâlnite la suprafață acoperind o istorie ce începe acum mai bine de 70 de milioane de ani, călăuză pentru evoluția lanțului carpatic. 

Biodiversitatea este asigurată de situarea la confluența a trei zone biogeografice: continentală, stepică și alpină. Partea nordică și nord-estică se află în zona pădurilor montane de fag și molid, în timp ce în zona central-sudică – în arealul vulcanilor – există elemente de tip stepic. Cea mai mare parte a teritoriului este însă un mozaic haotic de petice de pădure,  tufișuri, pajiști și terenuri arabile. Rămășițele de pădure matură sau fânețele sunt zone de refugiu pentru floră și faună. Pe teritoriul Geoparcului Ținutul Buzăului se cunosc 84 de specii de fluturi de zi, dintre care două sunt ocrotite prin Directiva Floră-Faună-Habitate a Uniunii Europene. Este vorba despre fluturi mărunți din familia Lycaenidae, Albăstrița pătată (Maculinea arion) și Fluturele de foc (Lycaena dispar), ambele specii fiind dependente de habitatele umede. Scorpionul carpatin (Euscorpius carpathicus) este răspândit exclusiv în vecinătatea Carpaților Sudici. În pădurile buzoiene se întâlnește frecvent cerbul, alături de porci mistreți, veverițe, râși, jderi. Poate fi întâlnit ursul brun carpatic, la care se adaugă lupul, vulpea, iepurele, șoarecele de pădure, păsări precum și ierunci, cocoși de munte, mierle, privighetori, ciocănitori și unele specii de vulturi, șarpele orb, șopârle, batracieni, insecte. 

Din punct de vedere morfohidrografic, coloana vertebrală a rețelei hidrografice o constituie râul Buzău, care adună în zona Geoparcului de pe stânga Sibiciul, Bălăneasa, Sărățelul, Slănicul și Câlnăul. La nord, Râmnicul – al doilea râu ca mărime din zonă – drenează apele de pe câțiva dintre versanții nordici ai Geoparcului. Rețeaua hidrografică este completată de lacuri a căror geneză este legată de fenomenele de dizolvare-tasare în zonele cu sare cum sunt lacurile de pe Platoul Meledic, sau de lacuri precum Mociaru, de pe versantul estic al Ivănețului, ori lacurile dezvoltate în dolinele de pe dealul Bisocii, de la Policiori, de pe Valea Grabicina, sau de la Odăile ori Recea.    

Câteva dintre atracțiile turistice: • Zidul Uriașilor, comuna Valea Salciei, este un zid lung de aproximativ zece kilometri din roci masive dure și relativ netede care includ scoici – resturi ale unei plaje de acum 11 milioane de ani a mării preistorice Paratethys. • Mănăstirea Poiana Mărului, de rit ortodox, comuna Bisoca, a fost ctitorită în anul 1730 de către  Constantin Mavrocordat, printre puținele biserici cu pictură pe lemn, atât exterioară cât și interioară. • Masa lui Bucur. Pe coama Muntelui Piatra Penei, care ajunge până la altitudinea de 1145 m, se află un bloc de cca. 150 tone ce este așezat pe alte trei pietre mai mici, creând imaginea unei mese dacice cu trei picioare. Unele legende spun că de aici a plecat ciobanul Bucur, cel care a înființat orașul București, altele leagă denumirea de haiducul Bucur. • Mănăstirea Găvanu este o ctitorie moșnenească-țărănească ce are un istoric ce începe din anul 1707. • Izvorul mineral de la Buștea, cunoscut și ca Izvorul Ruginii, se varsă în Jgheab, la Gura-Bădicului. (Apele de la Buștea, îmbuteliate în trecut, s-au exportat în Franța până în anul 1939. Conform etichetei aplicate pe sticle – scrisă în limbile română și franceză – apa se numea Izvorul întineririi). • Sfinxul de pe Breazău (cunoscut și sub denumirea de Sfinxul de la Buștea). • Urme ale oceanului Tethys sunt reliefate de Valurile de piatră de la Lopătari, urme de valuri de acum 16 milioane de ani. • Despre Stâncile de la Malu Roșu legenda spune că ar fi roșii de la sângele unor fete care s-au aruncat în hău pentru a nu fi luate roabe de către turci. • Biserica din lemn din Vintilă Vodă este construită din bârne de stejar și • Platoul Meledic este o rezervație naturală mixtă situată pe teritoriul comunelor Lopătari și Mânzălești. Se identifică, atât prin multiple formațiuni carstice dezvoltate în sare, cât și prin uvale în care s-au cantonat lacuri carstice cu fund impermeabil, cele mai reprezentative fiind Lacul Mare și Lacul Castelului. În străfundurile platoului și în zona limitrofă pârâului Jgheab se află 47 de peșteri, dintre care 6S Meledic aflată în partea nordică a platoului, este a doua peșteră în  sare  ca lungime, din lume. Lacul Mare are în apropiere 25 de sculpturi din lemn aparținând unei tabere de sculptură. • Sunt izvoare sulfuroase, în satul Brebu. În jurul Platoului Meledic sunt izvoare clorosodice. • Focul Viu, un fenomen natural datorat emanației de gaze naturale ce ies la suprafață prin fisurile scoarței terestre formând flăcări aprinse de razele solare (sau de către oameni dacă flacăra se stinge). Se află pe versantul vestic al culmii Breazău. •  Piatra Mortatului este o stâncă aflată pe versantul estic al Culmii Războiului. Plaiul și Culmea Războiului oferă frumoase puncte de belvedere asupra masivelor Penteleu și Podu Calului. • Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari și cei de la Pâclele Mici sunt arii protejate cu statut de rezervație de tip geologic și botanic, situate între Dealurile Pâclelor, în comuna Berca,  respectiv, comuna Scorțoasa. Vulcanii Noroioși de la Beciu sunt situați spre capătul  anticlinalului Berca – Pâcle – Beciu – Arbănași. • Fierbătorile de la Berca sunt excavații cvasicirculare cu dimensiuni variabile, care degajă noroi fluid sau apă noroioasă cu urme de petrol. Gazele agită materialul fluid din crater, dând impresia că acesta fierbe. • Izvoare de petrol se află în satul Păcuri (com. Cănești). • Din Malul cu sare de la Negoșina (comuna Cănești), unii dintre oamenii de pe Valea Sărățelului își procură sarea necesară în gospodărie. • Babele de la Budești și • Tronul lui Negru Vodă. În satul Budești din comuna Chiliile, spre vârful Pinul cel Mare, se pot admira o serie de sculpturi în piatră: Tronul Domnitorului Negru-Vodă, Sculptori – Vântul și Anotimpurile (sculptură în piatră cu copac) și Babele de la Chiliile. • Blocurile de calcar de la Bădila sunt un grup de blocuri imense de calcar aparținând Jurasicului superior, monumente ale naturii. • Sarea lui Buzău, situată în arealul comunei Viperești, reprezintă interes atât prin catena de sare care aici arată o fereastră geologică, cât și prin arbustul de cătină albă. • Mănăstirea Rătești, ctitorie a Căpitanului Dragomir de la sfârșitul secolului al XVI-lea, se află pe stânga Buzăului, pe versantul situat între acesta și porțiunea finală a Sărățelului. • Casa memorială Vasile Voiculescu este la Pârscov, în satul în care s-a născut la 13 octombrie 1884 poetul, dramaturgul, publicistul și editorul doctorul Vasile Voiculescu, membru al Academiei Române. •  Spre satul Nucu, pe drumeagul de căruță ce însoțește în aval Gârla Nucului, se întâlnesc izvorașe minerale („ciuciure” în limbajul localnicilor), de o mare varietate coloristică, olfactivă și gustativă. • Complexul de așezări rupestre este format din vestigii rupestre medievale, aflate mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești, în zona Aluniș-Nucu-Fișici-Rugionasa. Au servit atât ca spații de locuit cât și ca locuri de cult, cel mai probabil începând cu sec. III – IV d.Hr. până în sec. XVI – XVII. Zona face parte din ceea ce este cunoscut ca Athosul Românesc. • Piatra cu semne este un bolovan situat pe culmea Arsenia, limitrof schitului Piatra Îngăurită, pe care se conturează multiple impresiuni ce seamănă cu variate urme de animale. • În imediata vecinătate a Poienei Cozanei, mai sus de satul Nucu, domină abruptul vârfului Colcovan (Piatra fetelor) numit și Piatra Șoimului – deoarece ascunde într-o firidă neaccesibilă locul de cuibărire a șoimilor. • Către creasta Babelor de la Ulmet se merge de la marginea comunei Bozioru spre Valea cu Teiu, ajungându-se în zona „pietrelor vii”. În abruptul perete al Colțului Pietrei se găsesc: Peștera – o grotă naturală cândva locuită (mai greu accesibilă); Ușa Pietrei – o nișă în forma unei uși săpată de mâna omului, dar neterminată. • Cascada Săritoarea • Biserica de piatră de la Aluniș (atestarea documentară atribuie ctitorirea ciobanilor – Simion și Vlad – în inima unei imense stânci compacte din culmea Martiriei, o ramificație a muntelui Crucea Spătarului. Tehnica cioplirii, un însemn solar și altarul de jertfă, denotă prezența aici întâi a unui sanctuar geto-dacic și apoi a unui lăcaș de propovăduire ortodoxă) • Muzeul Chihlimbarului din satul Colți •  Schitul Muntioru • Ansamblul bisericii Intrarea Maicii Domnului în Biserică din satul Ciuta – comuna Măgura, Culmea Ciolanu (Mănăstirea Ciolanu, Schitul Cetățuia, Tabăra de sculptură Măgura, Biserica de la Buda-Crăciunești), municipiul Buzău și împrejurimile (Dealul cu Lilieci – Cernătești, Pădurea Spătaru, Stațiunea Sărata Monteoru, Dealul Istrița) și Munții Buzăului (Masivele Penteleu, Podu Calului și Siriu).• Muzeul județean Buzău • Colecția de Etnografie și Artă Populară Casa Vergu – Mănăilă • Muzeul Formelor de la Bozioru • Muzeul Șapte locuri de poveste de la Lopătari •Muzeul Timpul Omului de la Mânzălești etc, etc. 

Este momentul pentru a cunoaște mai îndeaproape Geoparcul Ținutul Buzăului. Pregătiți rucsacul de călătorie! (George V. GRIGORE)

Surse: tinutulbuzaului.org; natura2000.ro, muzeultaranuluiroman.ro, unibuc.ro