Gargară electorală

Se vorbeşte mult, în registru politic, şi doar politic, în an electoral, despre mărirea pensiilor şi dublarea alocaţiilor – conform legilor aprobate. Aceste subiecte nu ar trebui să fie discutate, pentru că „unde-i lege nu-i tocmeală!”. S-a ajuns aici pentru că politicienii – nu, nu este vorba de oameni politici, de oameni de stat! – aşa sunt învăţaţi să guverneze, trăgând scaunul adversarului, fără să ţină seama că este chiar adevărat că „ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face!”

Pe val sau sub val, pentru domniile lor nu contează! Şi-au asigurat traiul pentru ei şi urmaşii urmaşilor lor! Acum încearcă să ne convingă despre „ţărişoară”, cum o iubesc ei, sacrificând nivelul nostru de trai, bunăstarea noastră materială, fizică şi psihică. Categoriile cele mai vulnerabile sunt iar mingea de aruncat dintr-un teren în altul: copiii şi bătrânii. Aflăm că nu sunt bani. Cum adică nu sunt bani? Ei există, dar trebuie adunaţi de la aceia care au furat, au distrus economia, educaţia, sănătatea.

ANAF, în loc să cheltuiască zece lei, cu poşta, pentru a recupera o restanţă de patru lei, să zicem, mai bine s-ar concentra pe analiza averilor. Averile care depăşesc posibilităţile legale de constituire să fie confiscate, fără mare gălăgie, regie şi scenografie! Nu mă interesează neapărat condamnarea la închisoare, „vacanţă” pe care tot noi le-o plătim. Cum era cu „confiscarea extinsă”?! Apoi, trebuie puse în limite decente pensiile speciale, eliminând, prin modificarea legii, exagerările. Şi banii vor apărea!

Văicăreala cotidiană a guvernanţilor şi săgeţile otrăvite ale opoziţiei au ca ţintă psihicul nostru ofilit de incapacitatea aleşilor. De treizeci de ani alegem, şi am ales/alegem de cele mai multe ori prost. Sau nu avem ce alege?! Doar culegem?! Dar de ce din opoziţie se pare că sunt idei bune şi când se ajunge la putere…

Dacă tot se gândesc la binele nostru, de ce aşteaptă anii electorali pentru a deveni „patrioţi”, pentru a sluji „interesul poporului”? Cine a votat legile pe care le incriminează acum? Ce soluţii briliante au, au avut? De ce li se pare că pot gândi în locul nostru? De ce încă mai cred că ne pot cumpăra la preţ de „second hand”? Dar de ce ne lăsăm vrăjiţi de promisiuni nefundamentate, neargumentate? De ce lăsăm să ne scape puterea din mână? Adică Educaţia şi Informaţia! De ce ne ducem „după fentă”?

Nu vom ieşi din cercul vicios în care ne ameţesc decât atunci când ne vom asuma, la nivel individual şi colectiv, Educaţia. Cu cât vom şti mai mult, vom avea mai multe Informaţii, cu atât le va fi mai greu să ne păcălească, vom ieşi din logica lui „să ne dea”, pentru că nu primim nimic de pomană, nu ne dă cineva, muncim pentru a primi ce ni se cuvine. Mai mult, muncim pentru a-i plăti! (Mioara Vergu-Iordache)