Cunoaștem cu toții statueta Gânditorului și a Soției sale de la Hamangia, dar și a Gânditorul de la Târpești, Gânditoarea de la Pietrele (jud. Giurgiu) și a Gânditorului descoperit în Republica Moldova (loc. Vulcănești). Așa a fost descoperit la Vitănești, în județul Teleorman, în așezarea de la Vitănești – Măgurice din Valea Teleormanului, la aproximativ 7 km nord-est de orașul Alexandria (jud. Teleorman) statueta unui nou Gânditor. Cercetările au început aici încă din anul 1993. Obiectivele principale sunt descoperirea ultimului nivel de locuire aparţinând fazei Gumelniţa B1 şi săpătura unei suprafeţe de control stratigrafic. Complexele arheologice sunt reprezentate de case și vetre cu 14 case descoperite până acum. Situl este foarte bogat în artefacte, inclusiv vase, unelte și figurine realizate din diverse materiale, cum ar fi lut, os, coarne, cupru, silex și piatră. În campania din 2008 au fost descoperite mai multe obiecte speciale: greutăți de lut decorate; un vas antropomorf și un pandantiv de aur. La ultimele săpături au fost cercetate resturile unei locuințe gumelnițene incendiate, datate la 4300-4200 î.Hr.. Construcțiile din așezarea de la Vitănești-Măgurice au fost făcute din lemn și lut, fără piatră. Cei peste 6000 de ani care au trecut peste locuință au deteriorat-o. Activitățile oamenilor de azi, vizuinile animalelor sălbatice au deteriorat și mai mult puținele vestigii rămase. De aceea a fost cercetat cu mare atenție orice detaliu, orice element păstrat: rest de podea arsă, resturile unei vetre, o râșniță, câteva fragmente ceramice, elemente cu ajutorul cărora să se reconstituie o frântură din istoria acestei așezării.
Statueta Gânditorul de la Vitănești, cu o vechime de 6000 de ani, este un gânditor cu „ochi de scoică” (sau „de sidef”). Statueta reprezintă un bust uman, care, prin sprijinirea capului (bărbiei) în podul palmei (sau pumn), inspiră o atitudine de reflexie, de gândire intensă. Pentru o mai bună înțelegere a atitudinii statuetei, artistul plastic creator a folosit două bucățele de scoică (sidef), punând accent pe ochii deschiși (conștiență) și nu închiși (somnolență).
Cu cele 5 statuete „gânditoare” descoperite în România și Moldova putem spune că strămoșii noștri chiar gândeau. Arta nu era numai o copiere a contururilor, ci și o exprimare a strărilor sufletești, a sentimentelor. Priviți vasele culturii Cucuteni (cea mai veche) cum sunt „împodobite” cu picturi. Casele din chirpici erau și ele zugrăvite în diferire culori, având și „motive” simbolice. Fiind o civilizație pașnică, oamenii acestei culturi se înconjurau de frumos și energii pozitive. Capacele vaselor (așa zis prosopomorfe) deveneau „animale” prietenoase (pisici, păsări, fețe umane, etc.); până și polonicele și lingurile erau pictate. Privim astăzi uimiți aceste realizări și gândim cum oare au traversat mileniile, venind în calea noastră, spre a ne „povesti” cum „a fost o dată ca niciodată”… (George V. GRIGORE)
Surse: rciusa.info; ibn.idsi.md; radioromaniacultural.ro, observatorulcultural.ro