Gabriela Liliana PÎRVULEŢ ARAMĂ: Prin tablouri dăruiesc bucăţi din sufletul meu

Voi alege unul dintre cele opt miliarde de oameni aflaţi acum pe planetă pentru a fi adus în centrul atenţiei dumneavoastră, onorabili cititori. Este vorba despre distinsa doamnă Gabriela Liliana Pîrvuleţ Aramă din Constanţa. Unii vor întreba pentru ce doamna aceasta şi nu altă persoană? Ca pasionat de pictură, vă spun că este un artist valoros, cu multe reuşite în creaţia pe tărâmul armoniilor cromatice.  Am făcut mai multe dialoguri cu această pictoriţă extrem de interesantă. Revenim în universul său minunat, pentru a afla noi şi noi aspecte. Începem.

Cum a fost anul 2022 pentru dumneavoastră?

Anul 2022 a fost un an covârşitor pentru mulţi oameni, navigând cu greu printre tulpini de covid şi nenorocirile unui război aproape de graniţele noastre. Unde şi ce nişe  să-şi găsească arta? Muzica, da, o auzim peste tot, ne îndeamnă la luptă, la visare, la dragoste… Dar pictura? Pictura, a izbucnit şi ea pe simezele tuturor galeriilor de artă din tara. Toţi artiştii am aruncat măştile şi ne-am strâns din nou în jurul artei noastre, înconjuraţi de alţi iubitori ai artei. Şi eu, la fel ca alţi colegi de breaslă, am pictat în ciuda durerilor trupului şi mai ales ale sufletului. Spun asta pentru că anul 2022 mi-a adus o mare durere. Am pierdut-o pe mama me,a care a fost timp de 59 de ani o prezenţă constantă în viaţa mea. Dispariţia ei a făcut să-mi pierd încă un reper important al vieţii mele. Aceasta tragedie mi-a marcat jumătatea anului.

Înainte, cu speranţă şi bucurie, am pictat. Am pictat pentru expoziţii şi evenimente care au avut loc la Casa de Creaţie. Am pictat în tabăra de la Datcha – Turcia , un loc în care două mări se întâlnesc. Un loc în care cerul se uneşte cu apa şi soarele se scufundă în fiecare seară în minunatele nuanţe ale turcoazelor, safirului şi peruzelelor. Am întâlnit oameni minunaţi, am regăsit din nou extraordinara ospitalitate a locuitorilor acestei ţări. Şi pentru că orice clipă de fericire se plăteşte însutit cu durere şi nefericire, am plătit şi eu preţul. M-a salvat din nou pictura, am încercat să uit de tot  şi de toate, pictând în tabăra de la Deva ,,Bijuterii arhitecturale” – prima ediţie. Locuri minunate, oameni buni şi primitori, care au meritat lucrările noastre, pline de simboluri şi sentimente aşternute pe pânză. Colegii şi prietenii din ţară nu m-au lăsat prea mult  să-mi plâng de milă, aşa că m-au invitat la expoziţii, ca de exemplu ,,Interferente” Botoşani, Bienala de la Buzău, expoziţia de la Cluj Art Gallery.

Am organizat şi o expoziţie cu artişti invitaţi din ţară şi din oraşul nostru, expoziţie care a avut loc la Casa de Creaţie, Constanta. Aşadar, în acest an am lucrat, nu atât cât mi-aş fi dorit. Uneori, trec zile fără să pictez şi acele zile le consider neîmplinite. În minte mi se conturează compoziţii, culori, texturi şi totuşi nu mă aşez în faţa şevaletului. De ce nu fac asta? Dacă aş pune pe pânză prima tuşă, totul ar curge, apoi, ca un râu. Nu aş mai simţi supărare, frig, foame, timp care trece. De ce nu fac asta? Pentru că zilele mă prind în mrejele orelor care trec cu treburi şi griji cotidiene… Totuşi, acest an nu s-a sfârşit încă, a mai rămas timp de lucru, de planuri. Nu-mi doresc decât sănătate pentru mine şi familia mea. Numai bine pentru băieţii mei, pentru că dacă lor le e bine, eu sunt fericită. Pentru anul 2023 pregătesc o expoziţie personală, iar în faţa pânzelor mele aş vrea să-mi adun toţi prietenii, care mi-au fost alături în momente fericite sau în momente de necaz şi de durere. Îmi doresc şi sper să aduc în viaţa lor bucurie şi culoare, să le mulţumesc în acest  fel. Expunând picturile mele, le dăruiesc bucăţi din sufletul meu.

Minunat răspuns. Vă dorim să vă îndepliniţi dorinţa şi să reuşiţi să organizaţi această expoziţie! Numai bine şi frumos tuturor!

Aristotel BUNESCU,
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com/