Zilele trecute, am citit un comunicat despre protestul Consiliului Naţional al Elevilor (CNE), care observă cu surprindere cum ultimele modificări legislative nu numai că aduc atingere independenţei magistraţilor, mai mult de atât, afectează grav încrederea pe care cetăţenii o acordă sistemului nostru judiciar. Vorbim astfel despre Legea nr. 207/2018, Legea nr. 242/2018 şi OUG nr. 7/2019, care în pofida avizelor negative prezentate atât la nivel naţional, cât şi la nivelul UE, au fost nesocotite, fiind pusă la îndoială chiar constituţionalitatea acestora. Ieri, aflu că acelaşi Consiliu Naţional al Elevilor a mai dat un comunicat prin care a anunţat că la simulările naţionale ale examenelor va avea loc o amplă acţiune de protest #foaiagoală. (…) metodele de evaluare din sistemul nostru de învăţământ nu se pliază pe nevoile şi interesele actuale. De aceea, dar şi pentru a responsabiliza toţi decidenţii care până acum nu ne-au luat în serios, invităm elevii din România să ni se alăture în protestul prin care ne opunem modului în care sunt organizate simulările examenelor naţionale. Mai mult decât orice altceva, o facem pentru generaţiile viitoare, pentru că ele nu trebuie să fie asemenea nouă, o generaţie de sacrificiu, o generaţie de cobai ai Ministerului Educaţiei Naţionale. Modificările nefundamentate din acest an ne fac să refuzăm a fi părtaşi la acest experiment, unde examenele par a deveni un scop, nu un mijloc.(…)Sunt impresionată de vocabularul, logica, argumentele juridice, de… gândirea lor politică! Avem motive să fim optimişti. Ăştia mici ştiu ce e de făcut, cum să fie organizată justiţia, educaţia… Viitorul sună bine! Dar e chiar aşa? Aceasta este generaţia în care aproape jumătate dintre elevi sunt analfabeţi funcţionali? Aceştia sunt copiii care nu fac faţă testelor PISA? Chiar sunt copiii, aceşti minori, capabili să discearnă sau sunt folosiţi de maturi incapabili să-şi spună punctul de vedere, să modifice lucrurile greşite? Oricum ar fi, este adevărat că în educaţia din România există multe disfuncţionalităţi. Cu atât mai mult, ar fi dramatic ca elevii să fie folosiţi, să fie învăţaţi manipularea încă de pe băncile şcolilor. Dăm foaia goală pentru că schimbările nefundamentate nu sunt soluţia în educaţie: pentru că atunci când regulile se schimbă în timpul jocului, eşti îndreptăţit să ieşi din joc. Itemii de tip obiectiv nu au fost etalonaţi, iar noi, deşi suntem beneficiarii direcţi ai educaţiei, nu am fost consultaţi. Mai mult decât atât, suntem constrânşi să acceptăm schimbările făcute din pix care încep să caracterizeze sistemul de învăţământ românesc. La ce se raportează copiii? Care este experienţa lor? Ce soluţii oferă? (Mioara Vergu-Iordache)