Firescul

Duminică, 26 mai, mai bine de jumătate dintre cetăţenii români cu drept de vot au mers la urne. Normal, sper că fiecare a pus ştampila acolo unde a dorit, după dictarea raţiunii sau inimii. Sigur, ca de fiecare dată, organizarea a lăsat de dorit. Cozi uriaşe, în ţară şi în străinătate, au împiedicat alte, probabil, sute de mii de români să voteze. Este prima dată când ne împiedicăm în organizare? Nu. De ce? Eu cred că motivul îl reprezintă suficienţa, îngâmfarea şi calculul celor aflaţi „la butoane”. Neîncrederea în capacitatea românilor de a alege. S-a dovedit duminică falsitatea gândirii lor! Dacă cetăţenii români vor ceva cu adevărat, acel CEVA se va întâmpla, indiferent de piedici! Vor fi obiecţii, vor fi supărări, vor fi şi reacţii violente. Dar dacă arma votului este folosită, nimic nu ne împiedică.

A trecut ziua votului. Avem rezultatele finale. Ce facem acum cu aceste rezultate? Cum ne manifestăm? Continuăm să înjurăm de pe baricadele victoriei sau ale înfrângerii? Stăm să ne minunăm de ce rezultate am obţinut? Ne împăunăm şi/sau găsim motive pentru ceea ce s-a întâmplat?! Ne aşezăm să ne „odihnim”, făcând calcule cu cine vine la putere în România? Este clar cine a pierdut. Este clar cine a câştigat? Este clar pentru ce am votat? Gândim că avem o altă majoritate în Parlamentul României?! Dar se poate constitui o nouă majoritate în actualul Parlament? Dacă da, cum, ce program are aceasta?

Mai aproape de realitate: europarlamentarii români vor vorbi aceeaşi limbă în Parlamentul European? Ce au înţeles din mandatul pe care l-au primit? De ce au ieşit învingători? Pentru că sunt mai buni sau pentru că ceilalţi au fost prea răi? Câţi dintre europarlamentarii români vor ţine minte ziua de 26 mai? Câţi vor asculta vocea românilor? Câţi vor fi inteligenţi şi harnici în beneficiul României?!

Alegătorii români se împart în alegători buni şi alegători răi? Nu! Sunt alegători care au dreptul să voteze aşa cum vor. Indiferent de ce credem şi de ce am votat, de ce vom vota în viitor, câştigul uriaş al acestui scrutin îl reprezintă participarea, prezenţa la urne, mai ales a tinerilor, pentru că ţara este a lor, pentru că ei trebuie să aibă condiţiile de viaţă şi de afirmare care să le justifice apartenenţa la această ţară şi la acest popor. Primul pas a fost făcut! Urmează mulţi alţii. Vom continua să fim în campanie electorală: pentru preşedinte, pentru locale, pentru parlamentare. Poate vom avea parte de dialoguri, de oferte, de programe, pe baza cărora să ne exprimăm punctul de vedere! Poate tinerii, alături de maturi, nu se vor plictisi şi vor fi, din nou, în primele rânduri la vot: nu împotriva cuiva, ci pentru programul cuiva! Poate s-a făcut primul pas spre normalitatea pe care ne-o dorim, spre firesc! (Mioara Vergu-Iordache)