Final de campanie

Chiar dacă pentru unii dintre români este vetust cuvântul „patriotism” – „sentiment de dragoste şi devotament faţă de patrie şi de popor, statornicit în decursul istoriei”-, eu îl consider foarte actual şi, mai ales, un motor pentru a schimba soarta României, de care nu prea suntem încântaţi!

Încerc să explic ce înţeleg eu prin dragoste şi devotament. Spirit critic, exigenţă, cu precădere autoexigenţă, educaţie, civilizaţie, promovarea valorilor locale, naţionale, dar şi a celor internaţionale, care sunt propice dezvoltării noastre. Este ca iubirea de părinţi. Chiar dacă, astăzi, este promovată în spaţiul public ura de părinţi. De ce e aşa? Pentru că prea mulţi şi-ar fi dorit să fie de „stirpe nobilă”, uitând de nobleţea omului curat, harnic, recunoscător, politicos, cinstit. Sunt destui aceia care se bat în… arbori genealogici, uitând că este posibil ca ramura lor să fie uscată, să nu susţină generaţiile viitoare. Toţi venim de undeva şi ne ducem undeva şi ar fi bine dacă am reuşi să nu rătăcim drumul!

Mie mi se pare că multora le este ruşine să recunoască iubirea pentru ţară. Sunt aceia care confundă ţara cu efemerii conducători, conducători care însă sunt acolo din cauza imobilităţii noastre, pentru că ne e frică să ne spunem punctul de vedere, pentru că ne lăsăm manipulaţi, pentru că venerăm demoni, pentru că permitem să ni se vorbească într-o limbă pe care nu o mai pricepem! Ne-am lăsat categorisiţi în multe feluri! Ni se pare că, dacă-i dispreţuim pe cei pentru care civilizaţia canalizării şi curentului electric este o necunoscută sau un vis prea îndepărtat, vom fi superiori, vom fi acceptaţi la ospăţul celor avuţi. Este tot un fel de băgat gunoiul sub preş! Ceilalţi, aşa am înţeles, identifică problemele şi îi ajută pe concetăţenii lor să înveţe, să fie educaţi. Suntem superficiali, ne uităm la conaţionalii noştri cu dispreţ (vezi denumirile date celor plecaţi să muncească în străinătate!), îi comparăm pe ceilalţi cu excelenţa noastră, nu cu normalul nostru, tocmai pentru a le demonstra inferioritatea.

Campania electorală e pe final. Toţi jonglează cu procente, sume ameţitoare, proiecte faraonice, toţi sunt născuţi ieri şi sunt îngeri. Contează pe memoria noastră mult prea scurtă! Va curge lapte şi miere, sănătatea şi educaţia iar sunt priorităţi naţionale, creşte numărul locurilor de muncă…Dar, ce spun eu?! Vom trăi ca-n rai. În proiecţiile lor, am redevenit „cap de locuitor”, pe creştetul căruia se înghesuie toate „binefacerile” social – democrate, liberale, useriste, auriste, independente… În lumea lor lipsită de griji, dar plină de sentimente de declarat, fac planuri pe care să le punem noi în aplicare. Minunate planuri, proiecţii! Ei simulează că se gândesc la noi, noi am ajuns să simulăm că trăim.

…Pentru că se mişcă trunchiul, se mişcă frunzişul, dar rădăcinile NU, mi-ar plăcea să discutăm mai des şi mai serios despre patriotism. Ce credeţi?! (Mioara VERGU-IORDACHE)