Fii, tu, Mărţişorule, sol de pace!

Astăzi ar fi trebuit să fie doar despre Mărţişor. Despre forţa clorofilei ce se ridică în frunze şi flori, despre puritate şi iubire. Despre „funia zeilor” ce spânzură delicate simboluri ale iubirii, ale naşterii şi renaşterii, despre tradiţii, despre începerea anului agrar sau despre prima zi a anului nou la geto-daci, despre biruinţa vieţii. Să ne apropriem soarele, să chemăm sănătatea, bucuria, fertilitatea. Ar fi trebuit să ne bucurăm fără să ne sperie spectrul morţii, al războiului aflat la graniţe, fără mame şi copii în băjenie. Sunt imagini care nu te pot lăsa indiferent, dincolo de politică, de cetăţenie, de ideologie. O mamă împreună cu copiii ei ar trebui să producă zâmbete, lacrimi de fericire, nu lacrimi de durere. Azi nu se întâmplă aşa!

Lumea este smintită din firescul drumului ei, mai lin, mai plin de glod, de gropi, pentru a asista la o demonstraţie de… De ce? Ce există pe lumea aceasta şi nu se poate rezolva la masa dialogului, cu argumente, cu dovezi? Cu uriaşele sume alocate războiului, oare câţi copii bolnavi, flămânzi, needucaţi ar avea acces la o viaţă decentă? Câte locuri de muncă ar putea fi create? Câte locuinţe, şcoli, spitale se pot construi?  Ştiu, raţiunea nu pare să stea la masă cu puternicii lumii îmbătaţi de putere. Numai că ei se îmbată şi noi suntem trimişi să ne dormim somnul de veci în urma unor dezastre umanitare, economice. Cui foloseşte războiul?! Chiar ştiut, răspunsul nu are cum să fie mulţumitor. Pentru că răspunsul real este: nimănui.

Astăzi trebuie să fie despre Mărţişor! Despre viaţă, despre bucurie, despre părinţi şi copii fericiţi. Sunt, cu toate acestea, copii care nu au cui să dăruiască mărţişorul simplu şi curat confecţionat de mâinile lor, pentru că mamele sunt plecate la muncă, zeci, sute de mii. Sunt mame care nu se pot bucura de îmbrăţişarea copiilor. Sunt familii pentru care Legenda mărţişorului nu există, pentru care povestea nu există. Căci nu-i poveste o viaţă plină de lipsuri.

Şi totuşi, în aceste zile triste, românii scriu o poveste, o poveste despre omenie, despre solidaritate, o poveste simbol ce poate fi legată cu „funia zeilor”. În toată ţara, românii sunt mobilizaţi pentru a ajuta oameni acum mai trişti ca noi. Şi nu cred că se gândeşte cineva la recunoştinţă, la răsplată. Poate se gândesc la Dumnezeu! Poate că sunt recunoscători că deşi avem greutăţi, avem pace, o pace pe care s-o preţuim. Sănătate şi pace. Şnurul de Mărţişor poate simboliza sănătate – roşu şi pace – alb. De aceea, măcar virtual, măcar în gând, să confecţionăm mărţişoare cu înţelegere şi iubire pe care să le legăm cu şnur alb şi roşu şi să le trimitem în lumea întreagă.

Fii, tu, Mărţişorule, sol de pace! (Mioara Vergu-Iordache)