Femei între femei

Pelaghia ROȘU – eroina pașoptistă a moților din Apuseni

Eroina pașoptistă a moților, Pelaghia Roșu, merită și poate fi așezată pe înaltul piedestal al personalităților neamului românesc. Ea s-a născut la 1800 în satul Mărișel (jud. Cluj), fiind unicul copil al judelui sătesc Ioan Dufle. A fost instruită acasă de către tatăl său, care o educa folosind cărți românești. A fost trimisă ulterior la școală la Budapesta, unde va învăța carte timp de trei ani, după care se va întoarce în satul natal. A fost căsătorită cu Ioan Roșu și a avut un singur copil, botezat Indrei (Andrei).

Anul 1849 a fost unul dintre cele mai importante momente din istoria Mărișelului. În acel an au avut loc trei confruntări între armatele ungare și mărișeni. Prima confruntare a avut loc la 1 februarie pe înălțimea Vârfului Bătrâna, iar a doua confruntare a fost la 12 martie pe înălțimea Grohotu, unde în sprijinul bărbaților au venit și femeile conduse de Pelaghia Roșu și unde cei 1600 de honvezi au fost înfrânți. Fiul ei, Andrei, devenit centurion în oastea condusă de Avram Iancu, va conduce lăncierii români în a doua luptă de la Mărișel, împreună cu mama sa. Pentru că nu erau suficienți combatanți din rândul bărbaților din sat, care era atacat de armata maghiară, femeile din sat s-au mobilizat pentru a lua parte activă la luptă. Au ales-o comandant pe Pelaghia Roșu, iar la momentul oportun ele au declanșat un atac călare asupra inamicului, care, speriat de această intervenție, crezând că e atacat de cavaleria moților, a rupt lupta și s-a retras în debandadă. Ultima confruntare a avut loc în zilele de 5 și 6 iulie pe platoul Fântânele, unde Pelaghia Roșu împreună cu alte femei s-au deghizat în bărbați pentru a descuraja dușmanul la vederea mulțimii de luptători. Astfel, oastea de 3000 de ostași a fost înfrântă în luptă. Aceasta victorie a determinat întreruperea definitivă a încercărilor maghiare de a pătrunde în Munții Apuseni pentru a-i anexa Ungariei. „(…) sosind la pozițiile menite pentru dânsa, Pelaghia Roșu suflă în bucium, femeile călărețe se iviră din toate laturile, înălțară un strigăt mare și se puseră în mișcare”, spune Avram Iancu în raportul său către Franz Josef. Potrivit istoricilor, Pelaghia, această dârză ardeleancă a condus femeile satului în luptă. În inferioritate numerică în fața dușmanului, fiii, soții, tații au primit ajutor de la mamele, fiicele și soțiile lor. Atacul călare imprevizibil al acestor adevărate „amazoane” a reușit să pună pe fugă inamicul ș astfel, femeile din Mărișel au scris istorie.

La 9 octombrie 1850, guvernatorul Transilvaniei, generalul austriac Wolgemuth, a recompensat-o pentru meritele avute în timpul revoluției pașoptiste cu suma de 100 florini. În actul de recompensă s-au citat următoarele: „Pe temeiul preaînaltei împuterniciri dela 21 august 1850, ordonez, să se dee Pelagiei Roșu, mama lui Andreiu Roșu din Mărișel, decorat cu crucea de aur pentru merite, suma de o sută florini, drept premiu pentru demonstrația săvărșită cu istețime în contra insurgenților, pentru eliberarea satului ei, punându-se în fruntea unei cete de femei.”

La 10 iulie 1870, Pelaghia Roșu a trecut în lumea drepților, fiind înmormântată în cimitirul satului Mărișel. Comisia Femeilor Române din Abrud a decis să înlocuiască crucea de lemn de la mormântul Pelaghiei Roșu cu o troiță de piatră. Într-o noapte din anul 1900, pe ascuns, pentru a scăpa de eventuala intervenție nedorită a autorităților de atunci, la mormântul eroinei a fost amplasată noua troiță din piatră, declarată în prezent monument istoric. 

În memoria eroinei pașoptiste, școala cu clasele I-VIII din Mărișel îi poartă numele spre nemurire. Pelaghia Roșu, eroina comunei Mărișel, este onorată și printr-un bust, aflat în fața școlii gimnaziale. La comanda domnului Ioan Mariș, în anii 1996 – 1997, bustul a fost realizat de către sculptorul Emil Crețu, la turnătoria metalului din Cluj, cu bronzul donat de către Asociația Avram Iancu. Monumentul ne deschide o frumoasa filă a istoriei românești. Pelaghia Roșu, această adevărată Ioana d’Arc din oastea lui Avram Iancu, prin actele sale de vitejie rămâne pentru totdeauna mândria comunei Mărișel și a întregului Ardeal. (George V. GRIGORE)

Surse: momenteistorice.ro; enciclopediaromaniei.ro; Historia.ro, Făclia; eroidinapuseni.ro; ziarelive.ro