Am urcat dealul la Mercheaşa (jud. Braşov) acum câteva zile şi am văzut întregul platou al stejarilor multiseculari. Zona seamănă cu aceea aflată în apropierea oraşului Sighişoara. Copaci uriaşi se întind către cer, frunză cu frunză. Pare ireal… Aici, la Mercheaşa se află bătrânul – bătrânilor, un gorun de peste 920 de ani. Are un trunchi imens, cu rădăcini puternice, ce se strecoară şerpeşte către centrul planetei. Nu poţi să nu-l priveşti cu respect şi să te gândeşti că a fost martor tăcut la atâtea şi atâtea evenimente istorice şi planetare. Dar, pornind pe această „cale” a copacilor „maeştri” ai României, dacă treci pe Valea Arieşului pe drumul spre Câmpeni (jud. Alba), într-una din drumeţiile din Apuseni, nu se poate să nu opreşti la Muncelu. Acolo se află unul dintre cei mai măreţi copaci pe care i-ai văzut vreodată, denumit şi „copacul fermecat”. Se poate spune că acest fag „se crede” brad şi caută o cale către nemurire. Frunzele acestuia se usucă dar refuză să cadă înainte de anotimpul geros şi protejează, astfel, mugurii de pe crengi de frigul iernii; nu cad decât primăvara, lucru care a determinat apariţia mai multor poveşti şi legende. Coama copacului este de o frumuseţe imperială, nu degeaba este denumit „Fagul Împăratului”. Bătrânii locului spun că pomul ar avea peste 500 de ani. Legenda afirmă că aici s-ar fi întâlnit Avram Iancu cu împăratul austriac Franz Josef, pentru a negocia un pact, de unde ar proveni şi denumirea de „Fagul Împăratului”. Legenda nu ar avea, însă, corespondent în realitate, Avram Iancu refuzând să-l întâlnească pe Împăratul Austro-Ungar în 1852, pe când acesta sosise în Ţara Moţilor. Varianta oficială a legendei transmisă din generaţie în generaţie sună astfel: „Se spune că pe la anul 1850, după ce marele seism social de la 1848 s-a liniştit, pe Valea Arieşului a venit împăratul de la Viena, vroind să-i liniştească pe moţi şi să se întâlnească cu Avram Iancu. În drum spre Câmpeni, se zice că Împăratul ar fi poposit la umbra falnicului copac. În timp ce se odihnea la umbra deasă, aude un cântec de fluier, pe partea cealaltă a Arieşului. Împăratul întreabă un călător: „Cine cântă atât de frumos din fluier?”. Călătorul îi spune că e Avram Iancu. Auzind aceasta, împăratul numaidecât îşi trimite pe unul dintre oamenii săi să-l cheme pe Craiul Moţilor. Când solul împăratului ajunge la Avram Iancu şi îi spune pentru ce a fost trimis, Iancu îi răspunde: „Spune-i stăpânului tău că un nebun cu un mincinos nu pot sta de vorbă!”. O altă poveste spune că pe aici ar fi trecut un vechi drum care traversa munţii, iar acolo unde-i „Fagul Împăratului” s-ar fi oprit, cu sute de ani în urmă, un călugăr şi el ar fi binecuvântat bucata aceea de pământ, pentru ca după aceea să răsară pomul fermecat. În apropierea fagului se află şi un izvor despre care localnicii susţin că este tămăduitor. De cum păşeşti pe cărările pădurilor şi ale codrilor, dacă te opreşti lângă izvoare să îţi potoleşti setea, în murmurul acestora vei auzi poveştile locurilor, vechi de sute şi sute de ani. Poveşti cu zâne, cu uriaşi, cu fiinţe cu puteri supranaturale, cu crăiese, cu feţi frumoşi sau cu zmei. Cu pomi care parcă îţi vorbesc şi te cheamă în apropierea lor să îţi spună legendele locului. Legendele şi poveştile locului sunt păstrate cu stricteţe de localnici şi apoi transmise din generaţie în generaţie. Aşa este şi legenda „copacului fermecat”, „Fagul Împăratului”, de pe DN 75, în dreptul satului Muncelu. (George V. GRIGORE)
Surse: manuelasandablog.com; campeniinfo.ro;, hvp.ro, ziarulunirea.ro; albapress.ro; oficialmedia.com; turdanews.net; discover.turisintransilvania.com; descopera-romania.ro