Facultatea de Ştiinţe Juridice, Politice şi Administrative Bucureşti reprezentată în proiecte

Cost Actions

La sfârşitul secolului trecut, amploarea luată de studiile de victimizare, în special cercetările privind experienţele victimelor desfăşurate în principal în America de Nord, Oceania şi Europa de Nord-Vest, a generat un nou corp de cunoştinţe, care a conturat în timp o disciplină numită Victimologie. Deşi s-au înregistrat progrese rapide de atunci, în anumite domenii ale victimologiei există întrebări care trebuie să primească încă un răspuns. Pe aceste coordonate se înscrie şi Cost Action 18121- Cultures Of Victimology: understanding processes of victimization across Europe, proiect iniţiat şi coordonat de prof. Antony Pemberton (director Intervict, profesor de Victimologie la Tilburg University).

Această acţiune COST intenţionează să dezvolte un cadru teoretic inovator, funcţional şi cuprinzător pentru victimologia culturală. Înţelegerea influenţei mediatorilor şi moderatorilor asupra construcţiilor culturale, implicit asupra victimologiei, va îmbunătăţi înţelegerea gradului în care actuala bază de cunoştinţe victimologice poate fi generalizată în ceea ce priveşte tipurile de victimizare şi locaţii studiate la alte spaţii geografice.

Prima întâlnire a reprezentanţilor ţărilor participante (câte doi principali şi, teoretic, încă doi substituţi), respectiv, Management Committee, a avut loc pe data de 8.04.2019, la Bruxelles, Hotel Thorn. Pentru România, au fost nominalizaţi: conf. univ. dr. Aura Preda, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Ştiinţe Juridice, Politice şi Administrative Bucureşti, având ca substitut pe conf. univ. dr. George Coca, de la aceeaşi facultate, şi conf. univ.dr. Nelu Niţă, de la Facultatea de Drept a Universităţii din Bacău.

Cu ocazia întâlnirii, reprezentanţii Asociaţiei Cost au prezentat specificul acestor proiecte din punct de vedere ştiinţific, de către un consilier ştiinţific, iar cele legate de deplasare de către un consilier administrativ. Ulterior, prof. Antony Pemberton a prezentat principalele premise de la care a pornit în scrierea proiectului, obiectivele şi grupurile de lucru propuse pentru a atinge obiectivele fixate.

În esenţă, aşa cum rezultă din documentele consultate, această acţiune îşi propune: • să consolideze un vast corp de informaţii teoretice şi empirice pentru a produce un domeniu mai cuprinzător şi mai coerent de cercetare a victimologiei culturale • să genereze o analiză comparativă care cartografiază corpul existent de cercetare victimologică în ţările membre Cost • să sprijine dezvoltarea expertizei teoretice şi metodologice a cercetătorilor în domeniul victimologiei culturale • să creeze dialog şi colaborare între părţile interesate relevante care folosesc diferite teme şi subiecte sau care lucrează în domeniul Victimologiei • să dezvolte unele experienţe editoriale şi diseminatoare comune, prin consolidarea eforturilor de cooperare în diferite domenii de expertiză • să promoveze o reţea de parteneriate mai cooperantă şi mai integrată, oferind posibilităţi de colaborare pentru cercetători, practicieni şi factorii de decizie politică • să conducă la o mai bună difuzare a informaţiilor despre activitatea de cercetare, rezultatele şi dezvoltarea politicilor victimelor • să contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea cunoştinţelor, abilităţilor şi reţelei cercetătorilor de carieră timpurie • să faciliteze îmbunătăţirea competenţelor ECI şi să stimuleze contactele ştiinţifice cu alte categorii de profesionişti • să susţină colaborarea membrilor săi dincolo de durata proiectului.

Cercetarea empirică privind experienţa victimizării, analiza victimizării ca fenomen social şi dezvoltarea istorică a drepturilor victimelor s-au concentrat pe studiile din ţările anglo-saxone şi pe un mic grup de ţări din nord-vestul Europei. În plus, cunoştinţele actuale despre victime se bazează în cea mai mare parte pe analiza unor seturi mari de date cantitative, eşantioane largi. Totuşi, aceste date au oferit perspective importante, cum ar fi descoperirea fenomenelor de victimizare repetată şi secundară, precum şi cifra neagră mare a victimelor (cele care nu raportează autorităţilor infracţiunile comise asupra lor). Cu toate acestea, datele sunt prea abstracte şi generale pentru a localiza caracteristicile specifice ale grupurilor de victime în diferite contexte, pentru a interoga mecanismele care stau la baza fenomenelor cheie şi /sau pentru a înţelege pe deplin perspectivele victimelor privind nevoile şi experienţele lor.

Sondajele de victimizare pe scară largă trebuie completate de noi modele de cercetare calitativă şi experimentală, care pot aduce mai multă lumină asupra acestor probleme. În cele din urmă, cercetarea se va concentra pe un număr mic de subiecte pentru a se evidenţia: prevalenţa victimizării, efectele asupra sănătăţii mintale şi experienţa cu anumite trăsături ale proceselor de justiţie, cum ar fi declaraţiile de impact ale victimei sau medierea victimă-infractor.

Cum este definită victimizarea, normele privind comportamentul adecvat al victimelor şi modul în care societatea înţelege şi percepe victimele sunt încorporate şi construite din punct de vedere cultural. În special, trebuie înţeleasă portabilitatea construcţiilor şi a constatărilor, a politicilor şi a practicilor de la un context la altul, în termeni de condiţii şi sensibilităţi culturale. Prin urmare, această propunere pentru o acţiune Cost intenţionează să ofere un impuls atât de necesar cercetării, politicii şi practicilor, concentrându-se în mod special pe victimologia culturală.

În fiecare an, aproximativ 90 de milioane de europeni devin victime ale criminalităţii. Pentru mulţi, acest lucru nu înseamnă mai mult decât o ameninţare temporară, daune minore sau neplăceri. Pentru alţii, poate fi o experienţă profundă, alienantă, distrugând traiectoria vieţilor, cu efecte pe termen lung. Pentru co-victime, victime ale violului, atacuri teroriste, trafic de persoane sau încălcări grave ale drepturilor omului, victimizarea devine adesea nucleul în jurul căruia se învârte povestea vieţii. Impactul asupra sănătăţii mintale, financiare şi sociale a victimizării în aceste cazuri este dificil de estimat, în condiţiile în care chiar şi estimările conservatoare ale acestor efecte se ridică la zeci de mii de euro pe caz individual. Dincolo de efectele individuale, societatea poate fi, de asemenea, afectată. De exemplu, evenimentele de victimizare în masă pot avea consecinţe politice, cum ar fi ameninţarea şi reacţia la evenimente teroriste, care se află pe agenda politică a multor ţări membre Cost.

Pe cei interesaţi de detalii, îi invităm la consultarea link-urilor de mai jos: https://www.cost.eu/cost-actions/what-are-cost-actions/; https://www.cost.eu/who-we-are/members/RO

Asigurarea unui sprijin suficient, a unui ajutor necesar, precum şi a instrumentelor de navigare prin procedurile complexe ale proceselor în justiţie, procese care urmează victimizării, ar trebui să fie o preocupare pentru autorităţile din întreaga Europă. Acest lucru a fost deja recunoscut de Uniunea Europeană. Directiva 2012/29 / UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012, de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinul şi protecţia victimelor infracţiunilor urmăreşte să ofere un astfel de răspuns nevoilor victimelor.

Aceasta este o etapă importantă, care merită apreciată. Cu toate acestea, deşi transpunerea directivei ar fi trebuit să aibă loc până la sfârşitul anului 2015, este deja clar că multe state nu şi-au îndeplinit obligaţiile. În plus, o constatare recurentă în literatura victimologică este că practica politicii victimelor este adesea mult mai departe de evoluţiile legislative.

Există un decalaj considerabil între lege aşa cum e redactată şi legea pusă în practică: rapoartele recente privind starea de fapt în urma directivei au confirmat lacune de implementare.

Să oferim doar un exemplu: poliţia este adesea un element-cheie în eforturile de asistenţă a victimelor, dar organizarea poliţiei, cultura şi încrederea în poliţie diferă foarte mult între statele membre. Ne putem aştepta la victime în statele membre cu o înaltă încredere în poliţie, dar într-o cultură a poliţiei care este relativ lipsită de sensibilizarea victimelor. Atunci putem considera poliţia o sursă de sprijin şi asistenţă? Pare puţin probabil.

Zonele din UE în care drepturile, protecţia şi sprijinul victimelor sunt cele mai puţin sigure sunt, de asemenea, zonele care nu dispun de o bază de date suficientă pentru a face bilanţul situaţiei victimelor şi pentru a sprijini schimbările necesare. Pentru a îndeplini promisiunea Directivei privind victimele UE, este, prin urmare, esenţial să se extindă baza de evidenţă a victimelor, cu un accent deosebit pe variaţiile relevante din contextul cultural, social, istoric, politic şi instituţional. Reunirea expertizei şi a cunoştinţelor poate ajuta la o mai bună înţelegere a experienţelor victimelor şi la generarea de metode sofisticate pentru a cerceta în continuare această experienţă. La rândul său, această înţelegere aprofundată poate ajuta statele să-şi înţeleagă sau să-şi dezvolte propriile politici, să le alinieze la directivă şi la alte standarde internaţionale şi să îmbunătăţească serviciile de sprijinire a victimelor. Aceasta oferă victimelor criminalităţii sprijinul şi protecţia de care au nevoie, dar, de asemenea, reduce costurile sociale şi economice pentru societate. (Conf. univ.dr. Aura PREDA)