În perioada 18-19 mai 2018, la sediul Facultăţii de Litere, s-a desfăşurat conferinţa anuală internaţională de comunicări ştiinţifice a cadrelor didactice, cu tema A-Delimitarea disciplinarităţii. Abordări trans-/cros-/post-disciplinare în cercetarea lingvistică şi literară, eveniment care s-a bucurat de prezenţa a şaptezeci şi şapte de participanţi, profesori şi studenţi, din ţară şi din străinătate. Ne-au onorat cu lucrări invitaţi din Austria, Spania, Chile, Franţa şi Republica Moldova. De asemenea, la lucrările conferinţei, au participat şi cinci cadre didactice de limba engleză, franceză şi germană de la Universitatea Naţională Militară Vasil Levski din Veliko Tarnovo (Bulgaria), dr. Galya BLIZNASHKA, dr.Dimitrinka IVANOVA, dr. Rositsa POPOVA, dr. Daniela PAVLOVA, dr. Mariela TSARKOVA, aflate în vizită de lucru la Facultatea de Litere, ca urmare a colaborării interinstituţionale stabilite în cadrul programului de mobilităţi europene Erasmus+.
În ultimii douăzeci de ani, Facultatea de Litere, a abordat diferite teme în cadrul conferinţelor ştiinţifice: de la Identitate. Comparaţie. Pluralism la Tipologia discursului, de la Imaginaţie şi Creativitate la Abordări pragmatice în limbă, ca să menţionăm doar câteva dintre ele. Era timpul ca disciplinaritatea să fie abordată nu ca o entitate îngrădită, ci dimpotrivă, ca o entitate fără graniţe.
Necesitatea a-delimitării disciplinarităţii este cu atât mai mare cu cât contemporaneitatea se confruntă cu probleme multifaţetate, largi baze de date şi instrumente de căutare multiple. Toate acestea impun îmbinarea conceptelor şi a metodelor din varii discipline, în ciuda faptului că în ultimele două milenii, dezvoltarea cunoaşterii a urmat calea unei specializări progresive şi înţelegerea problematicii lumii a fost abordată prin deconstruirea acesteia în fragmente, dând naştere disciplinelor şi sub-disciplinelor. În ziua de astăzi, însă, peisajul cunoaşterii impune o examinare din perspectiva mai multor discipline.
Disputele, privind definirea, natura şi graniţele disciplinelor academice, care datează de la mijlocul sec. al XIX-lea sau chiar mai devreme, din timpul universităţii medievale şi a celor şapte arte liberale, sunt la fel de vechi precum disciplinele înseşi. Este evident că istoria disciplinelor academice este mai veche, mai diferenţiată şi mai ‘indisciplinată’ decât a fost în mod convenţional prezentată chiar de către acestea. „In-disciplinaritatea” lor, care ar trebui înţeleasă ca ‘debordare a limitelor’, ca ‘focalizare a unor noi obiecte ale cunoaşterii’ a condus la apariţia unor astfel de prefixoide precum inter-, multi-, trans-, cros-, de-, anti-, meta- şi post-, care au derivat acest termen de-a lungul anilor şi i-au schimbat înţelegerea. Este clar că ariile de cercetare sunt dinamice şi se supun în mod constant unui proces de amalgamare şi ajustare. Trans-disciplinaritatea de astăzi ar putea fi x-disciplinaritatea de mâine.
Acest dinamism duce la o lipsă de claritate şi exactitate în definirea termenilor precum trans-disciplinaritate, cros-disciplinaritate sau post-disciplinaritate. O definiţie general acceptată a unei astfel de linii de cercetare ar fi aceasta: „ o modalitate de cercetare care integrează informaţii, tehnici, instrumente, perspective, concepte şi /sau teorii din două sau mai multe discipline sau forme de cunoaştere specializată pentru a avansa o înţelegere fundamentală sau pentru a soluţiona probleme ale căror soluţii sunt dincolo de spectrul unei singure discipline sau arii de cercetare” (Facilitating interdisciplinary research. National Academies. Washington: National Academy Press, 2004).
Conform spuselor lui Northrop Frye „este nevoie de maturitate pentru a vedea că fiecare domeniu al cunoaşterii este centrul întregii cunoaşteri, şi nu contează atât de mult ceea ce înveţi, atât timp cât înveţi acel lucru într-o structură care se poate extinde în alte structuri” (On Education. Fitzhenry & Whiteside, 1988).
Disciplinele nu sunt entităţi fixe, parafrazându-l pe Basarab Nicolescu, disciplinaritatea, trans-disciplinaritatea, cros-disciplinaritatea şi post-disciplinaritatea sunt patru săgeţi ale unuia şi aceluiaşi arc: cel al cunoaşterii.
Sub egida acestui argument, în cele două zile ale conferinţei, au fost prezentate lucrări dedicate a-delimitării disciplinelor în încercarea de a înţelege mai bine intricaţiile şi interconexiunile din interiorul lor şi dintre ele.
Conferinţa a fost deschisă de trei plenare extrem de interesante, susţinute de dr. Benedikt Collinet (Universitatea din Viena), conf. dr. Maria Irod (Universitatea Bucureşti) şi prof. dr. George Volceanov (Universitatea Spiru Haret).
Numărul mare de participanţi si diversitatea temelor abordate, studii despre literatură, studii de lingvistică şi implicaţii didactice, de traductologie şi discurs non-ficţional specializat, au condus la organizarea conferinţei pe şase secţiuni şi două ateliere, implicând nu numai specialişti în domeniu, ci şi studenţi a căror participare, nu doar numeroasă, a fost şi extrem de valoroasă.
Secţiunile au fost bine echilibrate, prin delimitarea justă a comunităţilor discursive participante, şi bine reprezentate prin moderatorii care au ştiut să conducă discuţiile şi să puncteze aspectele fundamentale ale temelor abordate. Fiecare secţiune s-a bucurat de contribuţii originale şi incitante. Prezentările s-au transformat în adevărate dezbateri, invitând participanţii la reflecţii şi concluzii.
Şi conferinţa din acest an s-a înscris cu succes în tradiţia evenimentelor de acest gen, graţie înaltei ţinute ştiinţifice a tuturor participanţilor. Implicarea totală, plină de abnegaţie şi pricepere a comitetului ştiinţific şi a celui organizatoric, a asigurat reuşita acestui eveniment academic. (Conf. univ. dr. Denisa Elena DRĂGUŞIN, facultatea de Litere)
Numărul 808
