Expoziţia lui Liviu ŞOPTELEA – ÎNGERI LA PALAT

Pictorul Liviu Şoptelea (n. 24.01.1966), membru U.A.P.R. – Filiala Iaşi, se remarcă îndeosebi prin tablourile sale cu îngeri sau, mai exact, de oameni cu aripi şi aureole de îngeri. După mai multe expoziţii personale şi încă mai multe de grup, în ţară, dar şi în străinătate (Madrid, Toledo, Balcic, Silistra, Chişinău), recent, pe 6 iulie, pictorul a poposit cu îngerii săi la Palatul de la Mogoşoaia. Deschisă la Galeria Cuhnia a Centrului de Cultură „Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului”, într-o sală similară naosului unei biserici şi în navetele laterale, expoziţia a fost curatoriată de Liliana Popa, istoric de artă, într-o ordine care ar fi încântat-o şi pe prinţesa Martha, care, odinioară, superviza tot ce se întâmpla la Palat. Naosul este împodobit cu îngeri ante şi post pandemici, iar sălile laterale cu îngeri din perioada pandemică. Deoseirea dintre cele două tipuri de fiinţe angelice este, înainte de toate, coloristică: în picturile din etapa pandemică predomină negrul şi maroul, presărate ca o zgură pe umbrele de îngeri cărămizii, pe când celelalte tablouri se disting printr-un joc de culori puternice, în care, pe un fond de un albastru intens, se profilează îngerii umani, cu aripile lor de un roşu vital şi cununi bicolore, de un galben luminescent, înconjurat de un semicerc roşu, la fel de tare ca şi cel de pe aripi. Tablourile conţin şi alte obiecte, fie de rezonanţă religioasă, cum sunt bisericile sau numai turlele lor, peştele zburător, care susţine călătoriile şi ctitoriile îngereşti, fie de factură laică, precum stelele, florile, păsările, ferestrele, sau câte un raft întreg plin cu cărţi şi toate acestea în culori armonizate celor predominante. Pictorul delimitează culorile în funcţie de corpurile desenate cu minuţie, dar într-o manieră stilizată şi esenţializată, pe care le dispune armonios, în funcţie de imaginaţia sa, cum ar fi doi îngeri visători, unul purtând pe spate un turn de biserică şi ambii suiţi pe un cal de lemn, înlăuntrul căruia se află un sertar plin cu cărţi. La o primă vedere şi impresie, suntem în prezenţa unui pictor colorist, care separă culorile prin linie şi desen, fiind tentat şi de cubism şi abstracţionism, dar original tocmai prin moderarea/temperarea şi sinteza stilurilor amintite, precum şi prin conţinutul ambivalent – religios şi laic – al tablourilor sale, care le conferă o atmosferă realist-fantastică, lirică. De altfel, autorul a şi inscripţionat pe unele tablouri câte un vers adecvat din poeţii săi preferaţi, iubirea sa pentru poezie fiind învederată şi de faptul că soţia sa, Cristina Şoptelea, este ea însăşi poetă.

Prin transformarea realul în imaginar, ca şi prin unele obiecte de recuzită, stilistica vizuală a pictorului trimite, însă, la sensuri şi sentimente mai mult sau mai puţin absconse. În principal, dacă umbrele fisurate de îngeri pandemici desvrăjesc lumea, ceilalţi, stenici şi înluminaţi, învrăjesc ambianţa umană şi revelează îngerescul din om. Mai mult, într-unul dintre tablouri, un alburiu peşte cristic are şi el o aripă roşie, îngerească, semn că divinul nu se află numai în om. Mai mult încă, prin postura sau unele atitudini ale oamenilor înaripaţi sau prin unele elemente de decor, autorul exprimă nu numai prezenţa divinului în om şi lumea umană, ci şi o gamă mai largă de stări de spirit ale ascensiunii spre divinitate, cum ar fi cele de visare, strigăt, sunet din corn, dificultatea zborului spre înalt (pe un cal cu un picior de lemn), nevoia eliberării (redată prin planare deasupra unor haine vărgate) etc.

Prin lucrările recentei sale expoziţii, Liviu Şoptelea este nu numai un virtuoz al unor mijloace stilistice moderne, prin care ne încântă cromatic, ci şi un artist-cetăţean, care reuşeşte să ne transmită faptul că lumea bulversată de azi are nevoie de îngeri îndrumători şi de ajungerea acestora la Palat şi, pe cât posibil, în cât mai multe palate. (Ioan N. ROŞCA)