EXPOZIŢIA „Duşmance ale poporului” la MNIR

Muzeul Naţional de Istorie a României şi Fundaţia Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, în decembrie 2025, au deschis o expoziţie-eveniment despre femeile victime ale represiunii comuniste din România. La deschidere au luat cuvântul: Ovidiu Ţentea, manager interimar al Muzeului Naţional de Istorie a României, Ana Blandiana, preşedinte al Fundaţiei Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Cornel Ilie, director adjunct al MNIR, Virginia Ion, curatorul expoziţiei, Niculina Moica, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România.

Ca orice regim totalitar, comunismul nu a ţinut cont de vârsta, de sexul, de starea de sănătate sau de nivelul cultural al persoanelor împotriva cărora şi-a îndreptat represiunea. „Duşmani ai poporului” nu au fost doar adulţi, ci şi copii, nu au fost doar bărbaţi, ci şi femei. O statistică realizată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet arată că 5,31% dintre deţinuţii închişi din motive politice în România comunistă au fost femei. Fie că li s-a stabilit pedeapsa printr-o sentinţă a tribunalelor militare, fie că au primit aşa-numitele condamnări administrative, fiind arestate în baza unor liste emise de Ministerul de Interne, mii de femei au îndurat condiţiile de detenţie din închisorile şi lagărele comuniste din România. Lor li se adaugă miile de femei deportate în 1945, ca etnici germani, în 1949, ca moşierese, sau în noaptea de Rusalii a anului 1951, dar şi miile de femei din Basarabia şi Nordul Bucovinei deportate în Siberia, ca românce.

Expoziţia aduce în faţa publicului portretele a 71 de femei care au fost reţinute în perioada comunistă din raţiuni politice şi care au fost catalogate de regimul comunist drept „duşmani ai poporului” din cele mai variate motive: pentru că avuseseră legături cu Occidentul, fiind acuzate de „înaltă trădare”, pentru că făcuseră parte din rezistenţa anticomunistă din munţi sau pentru că se opuseseră ca pământurile să le fie confiscate în timpul procesului de colectivizare, iar unele dintre ele au devenit victime pur şi simplu pentru că erau mamele, soţiile, fiicele sau surorile unor persoane considerate periculoase de către regim. Pe lângă cele 71 de victime-femei, într-o secţiune denumită „Cele mai tinere deţinute” sunt prezentate şi câteva cazuri de fetiţe care au cunoscut detenţia politică în perioada comunistă, pentru că s-au născut în închisoare, mamele lor fiind însărcinate în momentul arestării. De asemenea, în expoziţie sunt redate şi aspecte ale regimului penitenciar din închisorile de femei, folosindu-se fragmente din memorialistica de detenţie sau obiecte realizate în închisoare.

Expoziţia „Duşmance ale poporului” este un proiect al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Curatorul expoziţiei este Virginia Ion, iar design-ul expoziţional a fost realizat de echipa coordonată de arhitecţii Cosmina Goagea şi Constantin Goagea de la Zeppelin Design. Proiectul expoziţional a mai fost prezentat la Spaţiul Expoziţional al Memorialului Sighet din Bucureşti (2021-2022), în 2023 a fost găzduit de Memorialul Revoluţiei din Timişoara şi de Muzeul Brăilei Carol I, fiind itinerat apoi, la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei din Chişinău, la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighet (în 2024), şi la Accademia di Romania din Roma, în perioada martie-mai 2025. Expoziţia a obţinut premiul secţiunii „Arhitectura amenajărilor interioare/ expoziţii, standuri şi scenografie”, decernat în cadrul galei Anualei de Arhitectură organizată de Ordinul Arhitecţilor din România (Filiala Bucureşti), în decembrie 2021. Juriul a considerat că este „o expoziţie care creează o serie de imagini puternice, viscerale în care tema este exploatată şi privitorul este transpus în universul sumbru evocat de aceasta”.

Expoziţia „Duşmance ale poporului” va putea fi vizitată în perioada decembrie 2025 – februarie 2026, de miercuri până duminică, între orele 09:00 – 17:00. Vizitaţi-o pentru ca memoria să înregistreze adevărul istoric şi să păstreze aceste aspecte sumbre ale luptei unor eroi necunoscuţi cu „fiinţa” demonică a unui stat acaparat. (George V. GRIGORE)