Curtea Domnească din Vaslui merită vizitată! Datează din perioada medievală, de pe vremea lui Alexandru cel Bun şi Ştefan al II-lea, fiul său. Din Curtea Domnească fac parte ruinele vechii cetăţi, biserica domnească Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul şi situl arheologic. Primele cercetări arheologice au început în 1942 şi au continuat până în jurul anilor ’80. Curtea Domnească, considerată ca fiind un simbol al oraşului, a fost trecută printr-un amplu proces de restaurare în anul 2015.
În evoluţia oraşului Vaslui în perioada medievală, un rol important în dezvoltarea culturii materiale şi spirituale l-a avut această Curte Domnească. Cercetările arheologice au evidenţiat importanţa pe care Ştefan cel Mare a acordat-o acestei reşedinţe domneşti, înzestrând-o cu ateliere meşteşugăreşti, locuinţe domneşti şi ale curtenilor, dar şi cu turnuri de apărare şi un nou zid de incintă. În acest context se înscrie şi descoperirea, în anul 1978, a unui baltag mare cu gaură de înmănuşare – care reprezintă exponatul lunii iulie 2021 al Muzeului Judeţean Ştefan cel Mare Vaslui. Întrucât la 2 iulie 1504, marele voievod Ştefan cel Mare – care şi-a legat destinul de evoluţia actualului judeţ Vaslui – se stingea de moarte blândă în măreaţa sa Moldovă, reprezentanţii muzeului au considerat că îi pot preţui epoca şi prin expunerea în această lună a unui obiect de patrimoniu reprezentativ care datează din timpul său. Astfel, acest baltag mare cu gaură de înmănuşare face parte din categoria armelor albe de lovire, tăiere şi izbire, folosite – de regulă – de pedestrimea moldavă. Faptul că are vârful lat şi lama tocită ne arată că a fost des folosit, chiar şi la activităţi paşnice, fie ca secure, fie ca ciocan. Gaura sa de înmănuşare de formă ovoidală uşor oxidată permitea prinderea de obiect a unei cozi din lemn sau din metal. Capul faţetat al baltagului indică folosirea sa ca ciocan sau pentru lovirea şi izbirea armurilor grele. Baltagul se află într-o stare de conservare bună, este din fier forjat, obţinut prin topire, batere la cald şi apoi călire, dar prezintă şi urme de poansonare. Are o lungime de 15 cm. şi o lăţime de 10 cm., iar diametrul găurii de înmănuşare este de 2 cm. După locul descoperirii şi starea sa de conservare, acest obiect e posibil să fi făcut parte din dotarea oastei care păzea Curtea Domnească Vaslui, începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea. E puţin probabil să fi fost folosit şi în cadrul vestitei lupte de la Vaslui – Podul Înalt (10 ianuarie 1475). În orice caz, acest baltag are o valoare deosebită şi este un bun de patrimoniu reprezentativ pentru Vasluiul epocii ştefaniene. (George V. GRIGORE)
Surse: muzeu-vaslui.ro; wikipedia.org
Numărul 808
