EUristica divergentă a bâtei

Nu mai poate fi vorba despre război, ci mai degrabă de o stare de nepace maladivă, un ocean întunecat, fierbând în valuri de vrajbă, căutând ţărmuri care nu există, unde să-şi risipească chinul.

Aici, acasă, o continuă stare de beligeranţă, o foială sterilă împănată cu acuze, invective, jigniri, ameninţări cu dosare scoase peste noapte din tainiţe prăfuite. Cu personalităţi de mucava, care dispar la fel de iute cum apar, ca nişte butaforii ieftine de circ. Şi, peste tot şi toate, un juvăţ de mitocănie, ignoranţă şi incultură, cum nu s-a mai văzut. Logica de tipul Puneţi parul pe ei!, care vine, cu tot respectul, din ambele părţi, a început să sune a scrânciob neuns, scârţâind a pagubă şi a nimicnicie. Undeva, într-un colţ uitat de lume, nebăgat în seamă, aşteaptă cuminte norodul, o seminţie îndeobşte paşnică şi răbdătoare, care, uneori, nemaiîndurând trăsnetul cnutului, se trezeşte punând mâna pe furcă. Nu că asta ar fi soluţia, dar să nu dea Dumnezeu cel sfânt…

Dincolo, în miezul continentului, termitiera forfoteşte preocupată de creşterea continuă a tendinţelor centrifuge generate de acelaşi comportament autist, tipic culturilor care au ,,ars”, prizonier al unor urgenţe economice provocate de echilibrul tot mai precar între resursele în continuă scădere şi încăpăţânarea de a nu renunţa la un mod de viaţă fără legătură cu realitatea, risipitor, antiproductiv. Tributară unei gândiri contextuale, limitată la interese de moment, lipsită de viziune asupra viitorului economic, clasa politică europeană contribuie inconştient la menţinerea unui mecanism birocratic greoi, tot mai rupt de viaţa aievea, arogant, fudul şi ignorant. Renunţând la dialogul orientat, centrat euristic pe găsirea soluţiilor de durată, birocratul european îl caută pe acarul Păun, folosind o logică feudală, rezemată pe un maniheism cu derapaje evidente spre dogmatism fanatizat. În aceeaşi logică, a bâtei ghintuite, el, birocratul, aplică dubla, tripla, cvadrupla măsură celui mai vulnerabil, taie sau suplimentează discreţionar fonduri, creează personalităţi-statuie, aşezându-le pe socluri de clisă, inventează criterii strâmbe, unidirecţionate, într-un cuvânt, plăsmuieşte o lume paralelă tot mai străină şi îndepărtată de oamenii continentului. (Dragoş CIOCĂZAN)