Error 404

În ochii domnului ministru s-au aprins, după multă vreme, câteva leduri care pâlpâie a disperare, indicând pierderea totală a contactului cu serverul celei mai elementare logici. În sfârşit, cineva observă acest nefast grup format din cinci litere şi trei cifre lăţit pe monitoarele economiei naţionale. Înaltul demnitar merită felicitări – o spun cu toată seriozitatea – pentru că este primul, sperăm dintr-o lungă serie, care identifică problema, o recunoaşte şi încearcă să o rezolve. Lucrurile stau cam aşa: mix-ul energetic al României este printre cele mai curate şi mai prietenoase cu mediul din Uniunea Europeană, fiind compus din 20% hidroenergie, 12% energie eoliană, 22% energie nucleară, 19% energie fotovoltaică, 1% energie din biomasă, doar 26% fiind energie produsă din combustibili fosili (20% în termocentrale pe gaze naturale, respectiv 6% în termocentrale pe cărbune). Valorile sunt medii şi suferă modificări în funcţie de cât de tare bate vântul sau de cât de frumoasă este vremea de afară, motiv pentru care, uneori, energia produsă în ţară nu este suficientă şi suntem nevoiţi să importăm. De unde? Aici intervine exerciţiul de logică (şi de bun-simţ) al domnului ministru: din ţările vecine, care produc, la greu, energia în termocentrale pe cărbune sau păcură. Adică, ne-am închis termocentralele pe cărbune, renunţând la vreo trei mii de MWh ca să nu poluăm, şi importăm energie produsă la câteva sute de kilometri distanţă în unităţi care scuipă fum negru pe coş mai ceva ca o locomotivă ruginită. Şi la un preţ mai mare, mult mai mare. Situaţia indică, în termenii informaticii, nu numai o banală pierdere a legăturii cu serverul, ci şi o defecţiune majoră în funcţionarea serverului central.

Exemplul de mai sus este doar una dintre manifestările fenomenului Error 404 în privinţa politicilor europene la nivel local şi/sau central. Lipsa de coerenţă în cel puţin două domenii vitale, economia şi apărarea, îşi spune acum cuvântul, provocând vulnerabilităţi greu de depăşit în actualul context geopolitic. Eroarea îşi face simţite efectele. Problema a devenit, din nefericire, una a cărei rezolvare nu mai este posibilă decât prin enorme sacrificii. Nu mai este vorba despre menţinerea unui nivel ridicat de bunăstare, ci despre supravieţuire. Iar asta e grav. Este rezultatul aplicării democraţiei inverse, de sus în jos, al unor decizii luate fără studii de impact, fără consultarea mediilor ştiinţifice, fără a ţine cont de realitate, în general, arbitrar şi fără a pregăti şi „antidotul” în caz de eşec. Doar pe bază de orgolii. Numai că orgoliul nu este suficient ca să te aşezi la masa bogaţilor, mai trebuie şi altceva, altfel rişti să fii confundat cu chelnerul. Dacă în domeniul economic lucrurile se pot cârpi pe ici, pe colo, în cel al apărării, este nevoie de eforturi supraomeneşti pentru a ieşi din impas. Mai multe decenii la rând, Europa şi-a încredinţat apărarea în mâinile superputerii de peste ocean. Nimănui nu i-a trecut prin cap că lucrurile se pot schimba la un moment dat şi nimeni nu a pregătit un plan B. Acum, când scurtcircuitul s-a produs şi serverul central s-a blocat, preluând şi transmiţând mesaje într-o cu totul altă direcţie, regretele sunt târzii şi ineficiente. Lipsa de coeziune îşi spune cuvântul. Semnele diluării noţiunii de euro-atlantism erau limpezi de ani buni, fiindcă marile puteri se înţeleg teribil de bine când vine vorba despre împărţirea tortului. Prietenii de peste ocean au acum alte îngrijorări, legate de zona Indo-Pacific, de Orientul Mijlociu, de America Centrală sau de Sud. Acum optzeci de ani, europenilor li se sugera că ar fi mai bine să se înţeleagă cu Stalin şi, eventual, cu Hitler. Acum li se sugerează să întindă o mână veşnic marelui vecin de la Răsărit, şi asta în numele unei păci care trebuie să se instaureze rapid. Vulnerabilă economic, lipsită de posibilitatea unei apărări care să descurajeze orice inamic, oricât de puternic ar fi acesta, subminată de propria birocraţie, Europa trebuie să-şi repare, de data aceasta singură, serverele, astfel încât eroarea să dispară de pe monitoare. Fiindcă domnul Marshall nu mai pare dispus să intervină. (Dragoş CIOCĂZAN)