ERASMUS+ Experienţă la Clinica „Le Castelet Rééducation fonctionnelle” Montpellier

Numele meu este Christian Cristescu și doresc să împărtășesc o experiență deosebită. Am 53 de ani, iar la vârsta de 49 de ani am decis să îmi schimb profilul profesional. Cea mai mare parte a colegilor mei de generație au ales să nu mai schimbe nimic, pentru că „schimbarea aduce inconfort”. Sunt student în anul al doilea, master, la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Educaţie Fizică și Sport la specializarea Kinetoterapie şi motricitate specială.  Sunt licențiat al aceleași specializări, la aceeași facultate, dar și al altor facultăţi cu profil complet diferit, în Information Technology și Business Administration. Experiențele mele precedente nu aveau mare lucru în comun cu cea actuală. Elementul comun îl constituie o activitate sportivă extraprofesională, o pasiune căreia am reușit să îi alătur o alta, nouă, adică profesia de kinetoterapeut.

Am absolvit anii de licenţă, cu dorința de a fi bun pe acest nou domeniu. Dacă ar fi să ne încredem în mediile notelor obținute, atunci se pare că am reuşit. Dar cum să nu le obțin, având în vedere profesionalismul și pasiunea profesorilor pe care i-am avut, fără nici cea mai mică excepție! Dar cu acumularea anilor, știu că sunt la o nouă răscruce a consolidării vieţii profesionale. Cunoștințele acumulate nu ar valora mare lucru fără experiența din teren, adică fără competenţe. Vorbind despre acest subiect cu profesorii și conducerea Facultăţii, am avut surprinderea găsirii unei soluții, care, să spun așa, îmi vine ca o mănușă! Această oportunitate  îmi da posibilitatea să pot avea bazele necesare să devin un foarte bun profesionist. La Biroului Erasmus, am făcut cunoștință cu o altă echipă deosebită din cadrul Universității Spiru Haret.

Sunt pe cale de a realiza al doilea stagiu practic în cadrul mobilităţilor Erasmus,  în sudul Franței, la Montpellier. Dacă primul a fost în domeniul patologiilor locomotorii, acesta din urmă va fi în domeniul neurologic. Fiecare are o durata de două luni. Opt săptămâni de bucurie, de a putea fi folositor oamenilor, în primul rând în încercarea de a îi aduce pe cât de mult posibil la o situație de viață cât mai apropiată de situația inițială predecesoare accidentului sau bolii. Locul în care am primit „botezul” în aceasta meserie, își are sediul într-un „casteluţ”, Clinica  Le Castelet Rééducation fonctionnelle Montpellier, căruia i s-a atribuit un nobil rol, de a alina suferinţa oamenilor.

Zi de zi, 40 de pacienți, din cei 180 aflați aici pentru recuperare post operatorie, au avut încredere și în mâinile mele. Încrederea mi-a fost conferită de kinetoterapetul șef și colegi încă din a doua săptămână a practicii: proteze de şold și genunchi, în general, dar și de umăr, osteotomii, tenotomii, dar și alte patologii post-reumatice ale membrelor. Zilnic, am pus în practică obiectivele și mijloacele aferente diverselor patologii care au fost subiectele studiilor în facultate: redobândirea amplitudinilor articulare și tonificării musculare, recâștigarea funcţionalităţii neurologice în limita posibilităților lăsate de durere, edem și inflamații. Primum non nocere!!!

Și dacă ar trebui să dau doar un singur exemplu, acesta ar fi al doamnei M, venită în această clinică de la peste 400 de kilometri, pentru recuperare imediat post-operatorie a unei proteze de genunchi din cauza unei suite de consecinţe a altor proteze de sold și genunchi. Această pacientă a sosit în săptămâna a 2-a a perioadei mele de practică, și a revenit la domiciliu, cu bine, cu două săptămâni înainte de terminarea acestei perioade. Împreună cu ceilalți colegi și echipa pluridisciplinară, am reușit să o repunem în parametrii ce îi permiteau să întrezărească ședințe mult mai puțin intense și dese într-un cabinet privat.

Așa cum spuneam, inițial durerea, edemul și inflamația au reprezentat „calul de bătaie” al priorităţilor noastre pentru a face loc tratamentului kinetoterapeutic. Zilnic, la prima oră, instalam artromotorul în acord cu amplitudinile articulare posibile infradureros, apoi observam progresia faţă de bilanţul efectuat. Măsuram această progresie cu goniometrul. Apoi, faţă de rezultatele și obiectivele propuse, lucram prin ședințe individuale de 30 de minute. Momente privilegiate pentru a câștiga teren, nu doar articular, dar și muscular, dar și a observa și asculta cu atenție alte probleme adiacente, de ordin fizic sau psihologic, pe care le semnalam colegilor și echipei pluridisciplinare.

Muscular, în funcție de forța existentă, dar și de vârstă, tip și alte considerente personale, acest pacient a reușit, etapă cu etapă să meargă fără baston, deoarece acesta este obiectivul principal, recăpătarea autonomiei. Mai întâi mobilizând fără rezistenţă, apoi cu rezistenţa graduală a gravitaţiei și manuală și, în cele din urmă, datorită mecanoterapiei cu scripeţi la cușca Rocher, etapele au fost depăşite cu răbdare și perseverenţă din partea pacientului fără de care nimic nu este posibil.

După evaluarea din ultima săptămână în sala de mers, unde a parcurs toate etapele începând de la mersul în cărucior în primele 15 zile post-operatorii, până la mersul între bare cu încărcătură graduală pe piciorul operat, la două cârje, la una și apoi la baston, pacienta noastră s-a descurcat de minune !!! Urcatul și coborâtul scărilor, mersul pe teren accidentat pentru propriocepţie, alături de echilibrul pe planşele de propriocepţie, ne indica faptul că suntem foarte aproape de autonomia dorită. Şi pentru relaxare musculară și calmarea durerilor și edemului, balneoterapia, fangoterapia, masajul și fizioterapia au fost folosite de asemenea.