Pe lângă celebrul monument „Obelisc”, şi epava navei „Evangelia” se înscrie printre simbolurile Costineştiului, cunoscuta „staţiune a tineretului”. Epava navei zace în apele Mării Negre din noaptea de 15 octombrie 1968, când a eşuat în apropiere de plajă. Construită pe şantierul naval Harland & Wolff din Belfast, Irlanda de Nord, acelaşi şantier unde a fost realizat şi celebrul vas „Titanic”, nava „Evangelia” a aparţinut armatorului grec Aristotel Onassis, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Una dintre legendele legate de naufragiul navei spune că incidentul a fost provocat intenţionat de căpitanul navei, la ordinul armatorului grec, pentru a putea obţine despăgubiri considerabile din asigurări. Această ipoteză este întărită de faptul că nava mai avea doi ani până a fi trimisă la casare. Asiguratorii au refuzat însă să acorde prima armatorului grec, în urma constatărilor făcute de autorităţile române. O altă ipoteză privind naufragiul, dar foarte puţin credibilă, este că echipajul ar fi confundat Costineştiul cu Constanţa din cauza luminilor de pe plajă. Este puţin probabil să se fi întâmplat acest lucru deoarece în anul 1968 Costineştiul era dar un mic sat de pescari, nefiind amenajat ca staţiune, iar instrumentele de navigaţie erau în perfectă stare de funcţionare, după cum s-a constatat ulterior. Pentru că recuperarea navei presupunea costuri mult prea mari, aceasta a fost abandonată, intrând în patrimoniul statului român şi devenind simbolul Costineştiului. Astăzi, cei care vor să îşi testeze limitele şi să-şi încerce curajul pot ajunge la epavă fie înot, fie cu o ambarcaţiune. (Din păcate, nava a căzut pradă hoţilor de fier vechi, care au dezmembrat foarte multe bucăţi de metal din navă.)
Legat de aliniamentul actual al malului marin, geologii au menţionat faptul că: „Avem o fotografie cu o structură militară din anii ‘40 (o cazemată din Al Doilea Război Mondial din Costineşti) în care ea este pe mal, la o distanţă de 15-20 de metri (de ţărm – n.a.)”, spun geologii. Acum, cazemata este în apă, la cel puţin zece metri de mal. „Estimarea cea mai frumoasă este că s-au erodat în jur de 40 de metri din mal”, completează aceştia. Cazemata se află în apropierea epavei „Evangelia”.
În anii 80 ai mileniului doi, în anul în care „Speosportul” a avut loc la Costineşti – staţiunea tineretului, aveam să trăiesc o experienţă cu totul şi cu totul deosebită. Eram preşedintele şi membru fondator Clubului de speologie sportivă „Adâncurile” din Câmpina – Prahova. Cunoscusem de ceva timp câţiva tineri de la Clubul de speologie „Silex” din Braşov, cu ocazia „Simpozionului de Carstologie Teoretică şi Aplicată” de la Băile Herculane. Căzusem de acord că vrem să fim prezenţi şi la această manifestare organizat de speologi. Înainte de plecare, tatăl meu mi-a spus că mama a visat că voi avea o mare cumpănă, de viaţă şi moarte; să am grijă ce fac. Am pornit la drum şi odată instalat la Hotel Forum, am uitat complet de gândurile negre. Întâlnirea cu colegii speologi de la „Silex”, cât şi cu colegii de la alte cluburi din ţară, a însemnat tot atâtea momente de bucurie. Au fost expoziţii de fotografii realizate în mediul carstic, expoziţii de hărţi, de echipament, proiecţii de filme, de diapozitive, comunicări ştiinţifice, aplicaţii practice, prezentarea rapoartelor de activitate ale cluburilor şi cercurilor de speologie, apoi concursurile… Toate acestea, cât şi marea, chiar dacă eram în luna noiembrie, erau minunate!
Dar, într-o zi de duminică, când echipele de speologi-alpinişti au pornit cu maşinile spre Cheile Cheii, unde urma să aibă loc una dintre probele practice, noi – eu şi cei patru colegi de la „Silex” – am rămas să colindăm pe plajele pustii. Era puţin soare şi senzaţia că acum, atât întinderea de nisip auriu, cât şi albastrul marin ne aparţin numai nouă, ne-a făcut să pornim chiar pe dantela valurilor ce se loveau de mal. Urcaţi pe câte o piatră, aşteptam ca valul să lovească baza falezei; apoi, când acesta se retrăgea, alergam pe nisipul ud cât puteam de repede, spre un alt loc mai înalt ce ne putea adăposti pentru moment. Ne apropiam încet-încet de locul unde puteam fi cel mai aproape de ciudăţenia ce a atras şi atrage atâţia curioşi, „Epava de la Costineşti”. În apropiere, la baza falezei prăpăstioase se afla o cazemată din beton, construită în timpul războiului. De sus, de pe mal, pornea către aceasta o scară cu multe trepte de beton ce servea trupele care probabil coborau pe ea, spre a se adăposti în celula de beton inexpugnabilă. Am trecut primul pe sub scara înclinată ce parcă rezema malul, privind atent pe unde calc, să nu mă ude valul ce tocmai se apropia de mal. Până la intrarea în cazemată am călcat pe nişte blocuri de beton aşezate dezordonat în bătaia valurilor. Am pătruns în semiobscuritatea cazematei. Pe jos erau alge mai mult sau mai puţin putrede şi scoici; în rest nimic. Doar gurile de tragere se conturau luminoase în acel spaţiu întunecat. Am dat un mic ocol camerei circulare, apoi am ieşit afară. Ceilalţi colegi m-au întrebat ce este acolo, iar eu i-am invitat să vadă cu propriii lor ochi, neexistând nici un pericol real. Ei au intrat, iar eu eram singur cu picioarele pe blocurile de beton din faţa cazematei, când, parcă apele s-au amestecat cu aerul, cu cerul, – ca atunci când ameţeşti. Aveam senzaţia că sunt singur într-o altă lume. Într-un timp ciudat, parcă dilatat, am auzit o voce ce venea parcă din interiorul meu şi îmi spunea: „Fugi! Fugi imediat!” Ca într-o transă am început să alerg, după cum îmi dictase vocea. Uitasem de colegii din cazemată, de tot, uitasem unde sunt şi alergam peste blocurile de beton, din piatră în piatră, apoi pe sub scara de beton… Atunci am simţit cum pe ceafă îmi curge ţărână de sus. Am privit întra-colo şi, iată, deşi nu plouase, nu bătuse vântul, nu fusese vreun cutremur, o fisură mare se deschidea în partea de sus a falezei, chiar deasupra mea, eliberând mastodontul de beton al scării, care se prăbuşea chiar peste mine. Atunci, îngrozit, am alergat cât am putut de repede, dar valul, care tocmai lovise malul argilos al falezei, învârtea nisipul de sub tălpile mele. Aceasta mă ţinea pe loc şi simţeam parcă răcoarea rafalei de aer comprimat ce preceda căderea scării de beton. Eram între ciocan şi nicovală. Cu tot elanul de care am fost în stare m-am aruncat în faţă, într-un plonjon disperat. Mastodontul de beton a căzut în mare, ridicând valuri. Pescăruşii ţipau strident, zburând prin aer. Căzut în apă cum eram, mi-am pipăit picioarele, să văd dacă nu cumva sunt sub blocul de beton. Eram întreg şi sănătos. Eram ud, dar sănătos. M-am ridicat în picioare şi am constatat că am reuşit să devansez lovitura scării cu o jumătate de metru. Strigătele colegilor de la „Silex” m-au readus la realitate. Ce s-a întâmplat? Cum am ajuns acolo? Iată câte întrebări fără răspunsuri. De ce oare, în ziua aceea, la cea oră, vechea scară masivă de fier-beton s-a desprins din mal şi a căzut? Acela care mi-a vorbit a fost oare îngerul meu păzitor? Visul mamei mele a fost o prevestire? Putem schimba destinul sau nu? Ajuns la mal, am povestit colegilor ce mi-a spus tata acasă, înainte să plec. Apoi am îndemnat la o baie în mare adevărată, căci oricum nu mai aveam haine uscate la mine.
Reîntors acasă după „Speosport”, nu am povestit nimic părinţilor. Şi aşa, cu greu îi convingeam să pot pleca în explorările mele speologice. Dar iată că, la două săptămâni, mama visează altceva – nepoţica cea mică purta o ţigară aprinsă în gură – şi spune că un pericol de foc se va abate peste casa sorei mele, ce locuia în oraşul Băicoi. A doua zi aflăm că, din cauza unei scăpări de gaze, una dintre sobele aflate în casa sorei mele a explodat. Din fericire nu a fost nimeni rănit. Atunci aveam să povestesc şi eu cumpăna pe care am avut-o la Costineşti.
…Iar pe plaja unde se ridica „Obeliscul”, după „evenimentul” cu cazemata, pentru că bătea vântul destul de puternic şi răscolea nisipul, am cules cu colegii de la „Silex Braşov” monede pierdute în vară de turişti şi am mers apoi la bere, pe o terasă.
Deşi la un moment dat controversat, „Obeliscul” rămâne principalul obiectiv turistic al Costineştiului, acesta reprezentând locul preferat de întâlnire a tinerilor şi un punct de reper pentru toţi turiştii, în special vara. Plaja de la „Obelisc” este plină de turişti. Cupluri, familii şi prieteni vin aici să se relaxeze şi să se distreze. Această zonă este mai lată şi oferă posibilitatea de a practica sporturi pe nisip, cum ar fi fotbalul şi voleiul. Care este istoria „Obeliscului”,? În 1969, arhitectul dobrogean Wilhelm Demeter a construit „Obeliscul”, un monument de 12 metri înălţime. Din nefericire, „Obeliscul”, a fost distrus de inundaţii în anul 2005 şi nu a mai putut fi recuperat de sub mormanele de nisip. Un an mai târziu s-a decis reconstruirea sa, iar „Obeliscul”, a fost înălţat, fiind mult mai solid şi mai impunător, măsurând de această dată 18,5 metri şi cântărind 200 de tone. La inaugurare, pe 3 iunie 2006, patru elicoptere survolau deasupra Costineştiului. „Obeliscul” este înconjurat acum de 12 tabureţi de piatră şi patru proiectoare, fiecare luminându-l cu altă culoare. Obeliscul a fost reconstruit tot de către Wilhelm Demeter, acesta susţinând că nu va mai putea fi distrus de nicio viitură în viitor. În literatura ocultă, „Obeliscul” are forma unui iadeş, reprezentând un simbol masonic, din cauza formei sale – despicată şi excentrică. Iniţial, a fost folosită emblema celor trei cercuri concentrice, aceasta jucând un rol foarte important în credinţele oculte. Iadeşul simbolizează „Cele Trei Lumi” ale creaţiei divine, fiecare dintre cele trei cercuri având acelaşi centru.
Acum, pe plaja de la „Obelisc”, se realizează concerte live, show-uri de stand-up comedy, activităţi sportive, concursuri, chiar şi emisiuni transmise live de pe plajă. Cluburile, barurile şi discotecile găzduiesc petreceri tematice cu formaţii, artişti şi mulţi disc-jockey renumiţi, atât din ţară, cât şi din străinătate. Tinereţea învăluie vară de vară plaja simbolizată de „Obeliscul din Costineşti” şi aruncă câte o privire plină de curiozitate şi mister în largul mării, către epava navei „Evangelia”… (George V. GRIGORE)
Surse: wikipedia.org; descoperalumea.net; destinatii.eu; secretulcunoasterii.ro; lataifas.ro; amfostinvacanta.ro; statiunibalneoclimaterice.com; zigzagtravel.ro; aventuriinromania.ro
Numărul 808
