Enciclopedia literaturii române vechi

Data: 20 iunie 2018

O carte a Marii Uniri a literaturii române: Enciclopedia literaturii române vechi

• Academia Română, Institutul de Istorie şi Teorie Literară G. Călinescu, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Editura Muzeul Literaturii Române, 2018

Enciclopedie specializată, referinţă lexicografică în cultura română, ce ilustrează colaborarea pentru întregirea unui anumit „cerc” al „educaţiei complete” şi al cunoaşterii – conform etimologiei greceşti: enkyklios + paideia – Enciclopedia literaturii române vechi, realizată de către Academia Română, Institutul de Istorie şi Teorie Literară G. Călinescu, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, împreună cu Editura Muzeul Literaturii Române, este o carte de excepţie, structurată sistematic şi coordonată de către academicianul Eugen Simion, preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, directorul Institutului de Istorie şi Teorie Literară G. Călinescu din Bucureşti, care scria: „Enciclopedia cuprinde, se înţelege, nu numai scrierile literare propriu-zise (acestea sunt foarte rare în perioada medievalităţii noastre), ci şi scrierile, în genere, ce pot da un semn de viaţă culturală înainte şi după afirmarea, ca limbă literară, a limbii române. Aşa se face că veţi găsi aici, pe lângă ceea ce este firesc să fie (articole despre primele scrieri româneşti), şi articole despre primele manuscrise şi primele tipărituri de texte religioase în limba slavonă, traduceri în şi din limba latină, texte scrise direct în latineşte (limba cancelariilor şi limba oamenilor învăţaţi din acea vreme), iar mai târziu în neogreacă. Temele acestor scrieri sunt variate (de la geografie la teologie şi ştiinţele zise exacte), notate, unele dintre ele, în limbile citate mai sus. Ele sunt prezentate, în Enciclopedie, în mici studii generale sintetice (Literatura în limba latină, Literatura neogreacă, Slavonismul cultural etc.) sau, grupând scrierile în funcţie de temele lor, în articole ce indică rostul şi stilul lor: Literatura parenetică, Literatura oratorică, Literatura apocrifă etc.”

Coordonarea de revizie a Enciclopediei literaturii române vechi a fost asigurată de către Dan Horia Mazilu, Gheorghe Chivu, Eugen Pavel şi Laura Bădescu. Carte de referinţă ce furnizează informaţiile fundamentale despre literatura română veche, Enciclopedia literaturii române vechi este rezultatul unui efort conjugat al cercetătorilor pentru proiectul Enciclopedia literaturii române vechi, coordonat de către profesorul Dan Horia Mazilu, Academia Română, Institutul de Istorie şi Teorie Literară G. Călinescu, proiect susţinut şi finanţat de CNCSIS, cod 1008/ 2007. Din acest proiect au făcut parte în 2006 doamnele profesoare Zamfira Mihail şi Luiza Marinescu, reprezentante ale Facultăţii de Limba şi Literatura Română, a Universităţii Spiru Haret. Colectivul amplu de distinşi autori ai acestei cărţi de excepţie este format din Ana Cristina Halichias, Alexandru Gafton, Alin Mihai Gherman, Andrei Nistorescu, Algeria Simota, Bogdan Creţu, Cristina Bîrsan, Cristina Dobre-Bogdan, Cristina Dima, Crişu Dascălu, Cristian Moroianu, Cristina Martha Balinte, Constantin Teodorovici, Cătălina Velculescu, Doina Bogdan-Dascălu, Dan Horia Mazilu, Dumitru Micu, Daniele Pantaleoni, Dan Zamfirescu, Eugenia Dima, Eugen Munteanu, Eugen Pavel, Eugen Simion, Elvira Sorohan, Emanuela Timotin, Florentina Zgraon, Grigore Brâncuş, Gheorghe Chivu, Gabriela Dumitrescu, G. Mihăilă, Gabriel Mihăilescu, Gabriel Ştrempel, Ioan-Aurel Pop, Ioana Costa, Iordan Datcu, Ioana Feodorov, Irina Georgescu, Ileana Mihăilă, Ioana Vasiloiu, Ion Lăzărescu, Livius Petru Bercea, Liliana Agache, Laurenţiu Avram, Laura Bădescu, Lia Brad Chisacof, Laura Jiga Iliescu, Luminiţa Kövary, Laura Lazăr Zăvăleanu, Luiza Marinescu, Laura Mesina, Manuela Anton, Mianda Cioba, Magda Dragu, Maria Stanciu Istrate, Mariana Mangiulea, Nicolae Mecu, Oana Soare, Raluca Levonian, Rodica Popescu, Rodica Şuiu, Răzvan Theodorescu, Răzvan Voncu, Simona Antofi, Stănuţa Creţu, Svetlana Korolevski, Silvia Marin-Barutcieff, Stan Velea, Virgil Cândea, Zamfira Mihail.

Concepută ca o lucrare care să cuprindă datele şi referirile la cercetările esenţiale ale literaturii române vechi, dezvoltată ca un dicţionar, această lucrare de excepţie este rezultatul creaţiei unor experţi, distinşi specialişti în domeniul literaturii manuscrise şi tipografice slavone, latine şi neogreceşti din perioada începuturilor scrisului în limba română şi până în vecinătatea veacurilor modernităţii şi are o misiune revelatoare, de a face accesibilă publicului larg această importantă perioadă din evoluţia culturală românească, aşa cum s-a mai scris: „Că nici unul în lume nu iaste carele den sine numai să ştie şi nici unul nu au aflat nimic, pănă când n-au fost de altul învăţat. Nici nimeni nu să poate domiri de nici un lucru, de nu mai nainte au au văzut, au au auzit, sau au cetit şi de nu ca acélea, asémene ca acélea, măcar cât de puţin.” (Constantin Cantacuzino Stolnicul (1650? – 1716) Istoriia Ţării Rumâneşti, Predoslovie)

Prin cele patru elemente care îi definesc subiectul, scopul, modalitatea de structurare a informaţiilor şi metoda de reunire sintetică a acestora, Enciclopedia literaturii române vechi conţine articole pe subiecte de interes general pentru cultura şi literatura română în contextul cultural al epocii medievale şi iluministe, articole care sunt pe înţelesul cititorilor de astăzi, familiarizaţi cu digitizarea materialelor de arhivă şi a manuscriselor medievale din biblioteci, pe care privindu-le doresc să le înţeleagă seva şi să le guste miezul. Într-o perioadă în care literatura şi cultura română în general trec printr-o revizuire estetică, morală, ideologică, într-o etapă în care deruta, confuzia şi demitizările dărâmă ierarhii valorice, literatura română veche rămâne coloana vertebrală a culturii române, care merită revizitată pentru a fi înţeleasă de către cititorul modern, pentru că ea celebrează Marea Unire prin ideile din textele literaturii române vechi, încă atât de actuală.

Se spune că o carte adevărată nu este cea pe care o citim, ci cartea care îşi citeşte cititorul. În lumea contemporană acestui obicei al lecturii i s-au asociat termeni internaţionali precum close reading, hyper reading, social reading, distant reading, historical contextualization, surface reading, şi asta pentru că s-au diversificat mediile în care citim literatura în epoca digitală, fie ele cartea tipărită, e-reader, tabletă, telefon, computer sau smartphone, acest fapt generând puncte tari şi puncte slabe ale diferitelor strategii de lectură. O metodă de studiu literar în lumea occidental rămâne lectura supranumită close reading. În 1920 criticul literar I. A. Richards a făcut un experiment cu studenţii săi pe care i-a pus să interpreteze poezii, fără a le oferi nici un fel de informaţii despre autor, despre contextul publicării, despre curentul literar al perioadei, despre titlu poemului. Studenţii au eşuat în acest experiment, iar I. A Richards şi-a dat seama că această abilitate de a interpreta un text literar, fără nici o informaţie contextuală, este foarte utilă şi a numit-o close reding încercând să o dezvolte izolat de toate celelalte abilităţi de lectură. Această abilitate sau metodă specifică presupune, întocmai precum contextualizarea istorică, un loc de frunte în munca literaţilor, fiind interconectată cu metoda de contextualizare istorică. În cartea sa Practical Criticism I., A. Richards îi invită pe cititori să acorde atenţia supremă cuvântului tipărit pe pagina respectivă şi „să facă dreptate” în acest fel textului însuşi. În sensul acesta Enciclopedia literaturii române vechi este o sinteză rezultată din lectura atentă a literaturii române vechi, din ce în ce mai puţin studiată în universităţile româneşti, o lucrare monumentală, care face dreptate textelor pe care ar trebui să le înţelegem mai bine. Din alăturarea trecutului cu prezentul, se înţelege foarte bine că pentru a pune preţ pe ceva, trebuie mai întâi de toate să cunoşti şi să înţelegi, pentru că altminteri totul se transformă într-o cultură care îşi pierde memoria. În lipsa recuperării a ceea ce e temeinic şi consistent, nu e posibil progresul. Până la urmă doar asta contează. (Luiza MARINESCU)

Enciclopedia literaturii române vechi

O carte a Marii Uniri a literaturii române: Enciclopedia literaturii române vechi

• Academia Română, Institutul de Istorie şi Teorie Literară G. Călinescu, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Editura Muzeul Literaturii Române, 2018

Online

Numărul 808