Elisa Leonida Zamfirescu – prima femeie inginer chimist din lume

Vorbim astăzi despre egalitatea dintre sexe sau libertatea de a aborda orice domeniu de activitate. Dar dacă ne uităm puţin peste umăr, vom vedea că cei din trecut nu erau deloc „în trecut” cu ideile. Astfel, o româncă a reuşit să devină „prima femeie inginer chimist din lume” în anul 1912. Este vorba despre Elisa Leonida Zamfirescu, care s-a născut la Galaţi, pe 10 noiembrie 1887, într-o familie de intelectuali cu 11 copii. Începuturile carierei ei nu a fost uşoare. Deoarece în vremea în care tânăra a decis să urmeze o facultate tehnică (1908) nicio facultate din România nu a vrut să o accepte, pe motiv că femeile nu au ce căuta în inginerie, ea a plecat la studii în Germania.

Purtând numele regelui spartan Leonidas, cel care a murit în luptă la Termopile alături de cei 300 de spartani eroi, Elisa Leonida şi-a dorit pentru sine ceva ce nu mai fusese realizat de nimeni. După terminarea liceului, s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti (precursoarea Politehnicii din zilele noastre), însă a fost respinsă din start din cauza prejudecăţilor vremii, care refuzau dreptul femeilor de a urma o astfel de facultate. A încercat şi la alte şcoli tehnice din România, însă peste tot a primit acelaşi răspuns, după cum avea să consemneze Eliza Leonida în jurnalul personal: „Locul femeilor este la cratiţă!”

Nemaiavând alternative, dar ferm convinsă că trebuie să devină inginer, pleacă, în anul 1909, în Germania şi se înscrie la Academia Regală Tehnică din Berlin. În fapt, este prima femeie student a acestei universităţi, căci şi în Germania existau prejudecăţi bine înrădăcinate cu privire la rolul femeilor în societate.

 În 1912 a absolvit cu calificativul „bine”, spre admiraţia decanului, şi a devenit oficial prima femeie inginer din lume, cu specializarea chimie. Numele primei femei inginer din lume cu această specializare a făcut înconjurul presei şi realizarea ei a fost mediatizată şi în presa vremii din România.

În 1912, ziarul ”Minerva” îi dedica un articol cu titlul: „Elisa Leonida, prima femeie inginer din ţara noastră şi din Germania”. „O compatrioată a noastră, domnişoara Elisa Leonida, în loc să studieze Literele sau Medicina, sau mai rău, Dreptul, a studiat ingineria la Charlottemburg. În inginerie viitorul femeilor e mare, domnişoara Elisa Leonida a trecut cu deosebit succes examenul final, obţinând diploma de inginer” (ziarul „Minerva”, 1912). Deşi i s-a oferit un post de inginer la firma BASF din Germania, Elisa s-a întors în ţară, aşa cum făceau cei mai mulţi dintre tinerii români care studiau în străinătate pe vremea aceea. A reuşit, cu greu, să obţină un post de inginer la laboratorul Institutului Geologic din Bucureşti.

După puţin timp, a început Primul Război Mondial. Cu riscul vieţii, merge pe front, unde desfăşoară o intensă activitate în cadrul organizaţiei „Crucea Roşie“, ajutând la diminuarea suferinţelor soldaţilor răniţi. I s-a încredinţat chiar conducerea unor spitale de campanie în apropiere de Mărăşeşti. Pentru activitatea sanitară, a fost decorată cu ordine şi medalii româneşti şi străine.

Tot pe front l-a întâlnit pe viitorul său soţ, fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu, inginerul Constantin Zamfirescu, cu care s-a căsătorit, pe front, la Ghidigeni, în 1918. La nuntă a participat şi Regina Maria, momentul consfinţind faptul că între Familia Regală şi familia Leonida existau deja legături strânse. A devenit mama a două fete, care ulterior au devenit, una profesoară şi alta ingineră.

După război, şi-a reluat activitatea la Institutul Geologic, unde a condus un laborator de analize, în care a elaborat metode originale, raţionalizări, a introdus tehnici noi şi a efectuat studii importante, toate având ca scop cunoaşterea bogăţiilor subsolului ţârii noastre.

De-a lungul carierei ei profesionale a semnat 85.000 de buletine de analize. Rezultatele acestor analize au fost publicate în seria „Studii economice”, editată de Institutul Geologic.

 A scris o serie de monografii precum ”Contribuţiuni la studiul bauxitelor din România ” (1931) şi ”Studiul chimic al cromitelor din Munţii Orşovei”(1939). A fost profesoară de fizică şi chimie la Şcoala de Fete „Pitar Moş” şi la Şcoala de Electricieni şi Mecanici.

A profesat până la data de 1 mai 1963. La data când a acceptat să iasă la pensie avea 75 de ani. În calitate de preşedinte al Comitetului de luptă pentru pace din Institutul Geologic, a luat atitudine faţă de înarmarea atomică, adresând un protest competent şi justificat Comisiei de dezarmare din Londra. Intervenţia sa în care a atras atenţia asupra pericolului armei atomice a fost comunicată oficial la ONU.

Elisa Leonida Zamfirescu a fost prima femeie membră A.G.I.R. (Asociaţia Generală a Inginerilor din România) şi membră a Asociaţiei Internaţionale a Femeilor Universitare. A încetat din viaţă la 25 noiembrie 1973, la vârsta de 85 de ani.

Numirea primei femei inginer cu specializarea chimie din lume a făcut înconjurul presei şi realizarea ei a fost mediatizată şi în presa vremii din România. După cum am mai spus în 1912, ziarul ”Minerva” îi dedica un articol cu titlul: „Elisa Leonida, prima femeie inginer din ţara noastră şi din Germania”.

Pentru titlul de ”prima ingineră din lume” avea să apară ştirea că Alice Jacqueline Perry (24 octombrie 1885 – 21 aprilie 1969) a fost una dintre primele femei din Europa care a absolvit ingineria (cu specializarea inginerie civilă), în 1906, cu şase ani înainte. Născută în Wellpark, Galway, în 1885, Alice a fost una dintre cele cinci fiice şi fiul Marthei Park şi James Perry. Tatăl ei a fost topograful judeţean din Galway West şi a co-fondat Compania de Lumină Electrică Galway. Unchiul ei, John Perry, a fost membru al Societăţii Regale şi a inventat giroscopul de navigaţie. După absolvirea liceului din Galway, a câştigat o bursă pentru a studia la Queen’s College Galway în 1902. Având rezultate excelente la matematică, a trecut de la studiile pentru o diplomă în arte la o diplomă în inginerie. A absolvit cu onoruri de primă clasă în inginerie civilă în 1906. Alice a fost una dintre primele femei din Europa care a absolvit ingineria, urmând-o pe Rita de Morais Sarmento (Inginerie Civilă şi Lucrări Publice de la Academia Politécnica de Oporto (Academia Politehnică din Porto) în 1894) şi pe Agnes Klingberg, Betzy Meyer şi Julie Arenholt, care au absolvit între 1897 şi 1901 la Polyteknisk Læreanstalt, cunoscută astăzi sub numele de Danmarks Tekniske Universitet. După absolvirea din 1906, Alice Galway i-a succedat temporar tatălui ei ca topograf judeţean pentru Consiliul Judeţean Galway. Rămâne singura femeie care a fost topograf judeţean (inginer judeţean) în Irlanda. A devenit interesată de poezie, publicând 7 volume de versuri.

Revenind la Elisa Leonida, în memoriam, la iniţiativa Confederaţiei Naţionale a Femeilor din România, sub coordonarea doamnei dr. Mioara Mincu, în anul 1997 a fost instituit „Premiul Elisa Leonida-Zamfirescu“ care se acordă pentru merite în domeniul ştiinţei şi tehnicii unor personalităţi feminine.

La Muzeul Tehnic din Bucureşti şi la Muzeul Naţional Geologic, sunt panouri din care vizitatorii pot afla biografia şi realizările primei femei inginer chimist. Din 1993 strada din Bucureşti pe care a locuit îi poartă numele. O stradă cu numele Elisei Leonida Zamfirescu există şi la Galaţi (în apropierea Drumului de Centură). În 2018 a fost omagiată printr-un Google Doodle, pe data de 10 noiembrie, cu ocazia împlinirii a 131 de ani de la naştere. Putem spune că aşa un exemplu de educaţie şi viaţă poate fi model pentru noua generaţie de tineri de astăzi, care ar trebui să îşi găsească locul şi rostul destul de uşor.

Elisa Leonida Zamfirescu este un model pentru noi toţi, dovedind că dacă îţi doreşti ceva cu ardoare, nu numai că vei reuşi, dar vei avea şi succes! (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; historia.ro; scentia.ro; europeana.eu; revistaromaniamare.re; enciclopediaromaniei.ro; descopera.ro; dailyrenate.ro; identitatea.ro; crifst.ro;; orientromanesc.ro