Onorabili cititori, vă aduc azi în centrul atenţiei un creator special, distinsa Doamnă Elena Negoescu Cholet, din Franţa.
Pentru început, vă rugăm să vă prezentaţi.
Cine sunt eu, Elena Negoescu Cholet? O pământeană, desigur, dar şi o „celesta” câteodată, pentru a cita galeria familială, cu o critică tonică şi complimente involuntare: „Personajele tale ies din cadru!” O critică necesară ce permite menţinerea picioarelor pe pământ (…atâta vreme cât capul este în nori!) M-am născut şi am făcut studiile în Bucureşti, la Liceul Sfântul Sava şi la Facultatea de Mecanică Fină de la Politehnica. Copil, mi-am petrecut vacanţele în paradisul bunicilor din Dâmboviţa şi Argeş. Urmând traiectoria familială, locuiesc de mai bine de douăzeci de ani într-o ruralitate franceză în apropiere de oraşul Chartres, agreabilă prin densitatea ţesutului său asociativ şi cultural. Lucrez ca inginer în domeniul echipamentelor robotice. Întâlnirea cu atelierul pictoriţei şi profesoarei Elyane Vally, atelier pe care îl frecventez din anul 2015, a fost un element declanşator al apropierii mele de pictură. Cu preocupări legate de tehnicile şi expresiile contemporane, atelierul a fost laboratorul în care mi-am inventat propriul limbaj pictural, mi-a oferit primul album colectiv şi primele expoziţii. Tot aici am înţeles că lumile evocate, peisajele şi arhitecturile umane, erau cele ale imaginarului românesc, ca o sursă latentă. Întâlnirea cu asociaţia franco-română „Soleil de l’Est” din oraşul Tour, din Franţa, mi-a prilejuit o întoarcere acasă simbolică, în pictură. Am fost extrem de onorată să particip alături de nume prestigioase ale picturii româneşti contemporane la ultimele trei ediţii ale expoziţiilor organizate de asociaţie la Bucureşti, la Teatrul Naţional şi la Palatul Parlamentului.
Cum a fost anul 2022 pentru arta dumneavoastră?
2022 a fost un an de explorări cu diferite manifestări în aria de rezidenţă: un Salon al artiştilor organizat de asociaţia „Culture et patrimoine au Favril”, o expoziţie colectivă la „Cardamome Gallery”, o participare la ilustrarea cărţii „Le loup en Eure et Loir” şi o mică expoziţie personală la sediul „La Gazette Beauce Perche et Thymerais”. Concursul „Luxembourg Art Prize” mi-a prilejuit, ca valoare de încurajare, menţiunea de valoare muzeală pentru lucrările prezentate.
Ce visati pentru anul 2023, dar şi pentru următorii ani?
Visele încep deja cu proiectele ce se pot concretiza, printre care expoziţia colectivă cu Atelierul „Vally”, prezenţa la „BazArts Galerie” şi „Cardamome Gallery”, cât şi o invitaţie în atelierul-galerie al pictoriţei Michelle Fages. Voi regăsi poeta Georgeta Popovici Strat pentru ilustrarea coperţii noului sau volum de poezie românească, după primele noastre colaborări pentru „Altor file” şi „Sub pleoapa tresărindei unde”, într-un dialog ce s-a instalat între poezie şi pictură. Pe linia experimentărilor, de ce nu şi o trecere în virtual printr-o proiectare numerică? În aprilie 2023 voi prezenta o lucrare la ARTBOX PROJECT NEW YORK 2.0.
Un vis concret ar fi realizarea unui proiect de rezidenţă de pictură într-o colaborare asociativă franco-română. Printre alte atâtea vise ar fi şi arta de a-mi acorda timp pentru pictură, viaţă şi familie, dar şi de a întâlni artişti şi poveşti fascinante de creaţie.
Cum vreţi să se desfăşoare lumea dumneavoastră, lumea artei, lumea în general?
Doresc lumii, cu mutaţiile ei neliniştitoare, regăsirea umanităţii pierdute, a păcii. Umanul să fie valoarea ei cea mai de preţ. Doresc artei forţa de a face oamenii mai buni prin cunoaşterea de sine şi a lumii.
Aristotel BUNESCU https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com
Numărul 808
