Ein, zwei, polizei!

Sabin Gherman: Seriozitatea, eleganţa, disciplina – atribute ale Ardealului – au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizaţia seminţelor de bostan. Era o şansă pentru România să se unească cu Transilvania, să înveţe câte ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost aşa. România a înghiţit Transilvania – de aceea din trei în trei metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde.

Bătăiosul militant pentru autonomie continuă campania împotriva Vechiului Regat. Uneori, nu se sfieşte să mistifice date economice sau să invite la dezbaterile domniei sale, altfel interesante şi savuroase, personaje precum primarul unei urbe de la hotarul de vest al patriei, rămas în istorie pentru viteza de asfaltare a unui drum de ţară pentru a facilita accesul la o cumetrie ori tăiere de moţ, nu-mi amintesc, a şefului de partid al domniei sale, sau un fost ministru foarte priceput la „branconieri”. Oameni serioşi, eleganţi şi disciplinaţi, desigur…

Regatul nu a avut valori, tradiţii, cultură, nu, doar flegme, mitici şi balcanisme ordinare. Ok, opinia domniei sale, pe care însă ar fi bine să o fundamenteze pe temeiuri economice şi nu pe un – de altfel lăudabil şi respectabil – patriotism local, alimentat de o veche, dar apusă măreţie imperială cu care, totuşi, românii din Ardeal nu au prea rezonat decât după Unirea din 1918. Şi apoi, aroganţa asta chezaro-crăiască a devenit obositoare, semănând din ce în ce mai mult cu o cârcoteală generată de frustrări provinciale.

În ceea ce mă priveşte, recunosc umil şi ruşinat că voi prefera întotdeauna sfârâiala sprintenă a micului perpelit pe cărbuni, în locul lentorii clăbucoase a wurst-ului imperial, ţuica în locul schnapsului şi cavalul în locul fanfarei. Dacă asta e o vină, mi-o asum.

Şi încă ceva, domnul Gherman are obsesia politicienilor corupţi şi imbecili din Regat. Dacă imbecilul corupt e din Cluj, Sălaj sau Sibiu e ok. Totuşi, jocul Caritas a apărut la Cluj, maestre, nu l-a inventat Mitică!

Să-l lăsăm pe domnul Gherman în Mitteleuropa domniei sale şi să rezonăm vigilent la vederea unei flegme pe asfalt, urlând patetic Ein, zwei, polizei!, întru lauda miturilor fără acoperire ale istoriei contrafactuale.(Dragoş CIOCĂZAN)