Egotism portocaliu

Mi-am făcut prostul obicei de a mai lucra şi acasă, seara, când ajung sfârşit şi în sfârşit să mă aşez comod într-un fotoliu. Asta pentru că pe drumul spre casă mă confrunt cu imagini, atitudini şi întâmplări care merită, în opinia mea, să fie aduse în atenţia cititorilor, ca lecţii de viaţă sau ca avertisment. Aşa s-a întâmplat şi deunăzi, doar că lucrurile nu au mers aşa cum îmi închipuisem. Deschid laptopul, care mă salută cu un bâzâit stins, familiar, şi încerc să-mi verific e-mailul. Mesajul sclipeşte răutăcios pe ecran: „nu există conexiune la internet”. Un scurt istoric: acum o săptămână am primit un telefon de la Orange, cunoscutul operator de varii servicii de comunicaţii şi televiziune. Aflu că tot ceea ce înseamnă conexiune prin cablu de cupru urmează să fie desfiinţat, serviciile de internet sau telefonie fixă trecând în sistem GSM, drept pentru care voi primi, gratuit, un modem nou-nouţ. M-am bucurat sincer, uite, digitalizarea ajunge şi în mediul rural, mi-am spus, fără să mă gândesc la o vorbă veche: Dacă ceva merge bine, trebuie desfiinţat. Primesc noul modem prin curier. Îl duc acasă, îl desfac şi mă apuc să-l instalez conform instrucţiunilor. După vreo două ore de trudă, timp în care mi s-a spus de mai multe ori „introduceţi parola de pe verso device” (pe verso device fiind patru parole diferite), reuşesc să-l fac să clipească prietenos din becuri. Numai că, după mai multe tentative, constat cu stupoare că nu pot accesa nimic, întrucât conexiunea se întrerupe din două în două minute. Sun la Orange. După treizeci şi cinci de minute de aşteptare, renunţ, mai bine le trimit un e-mail. Le scriu că semnalul este slab, „device-ul” nu funcţionează, şi doresc să rămân pe vechiul sistem de internet prin cablu. În două ore primesc răspuns: „Menţionăm că localitatea dumneavoastră face parte din proiectul de retragere tehnologie cupru, care presupune eficientizarea reţelei prin înlocuirea cu tehnologia GSM, mult mai performantă. Nu este posibilă revenirea la vechea tehnologie. Pentru rezilierea serviciului internet GSM vă rugăm să ne contactaţi la…”. Deci, eficientizarea printr-o tehnologie mult mai performantă presupune servicii mai proaste, dacă vrei, dacă nu, n-ai decât să te duci învârtindu-te.
Am sunat la deranjamente. Echipa sosită la faţa locului a fost de o fermecătoare sinceritate: „Cum să meargă, domne, dacă semnalul abia dacă are o liniuţă!”. Bun, zic, şi ce e de făcut? „Puneţi modemul vechi, pe cablu”. Îl pun. Merge brici. Adică a mers, fiindcă, reiau, deunăzi, am constatat că o altă echipă Orange a tăiat toate cablurile din comună, lăsându-ne pe toţi, inclusiv primăria, poliţia, dispensarul, fără internet şi telefon fix. Modemurile primite gratuit de toată lumea nu funcţionează, deci suntem rupţi de restul lumii. Sun din nou la Orange şi aştept aproape treizeci de minute până intru în legătură cu un operator. Domnişoara (care nu era robot, dar părea a fi) îmi răspunde cu seninătate: „Păi dumneavoastră nici nu aveţi abonament de internet, la noi figuraţi fără, ce reclamaţi, de fapt?” Încerc să rămân calm, îi explic că sunt unul dintre abonaţii preluaţi „cu forţa” de la Telekom şi că am abonament de peste paisprezece ani. „Nu, n-aţi avut şi nu aveţi”, zice. O rog să verifice şi aştept, calm, răspunsul sosit după cinci minute de aşteptare. „Aţi avut, într-adevăr, dar acum nu mai aveţi abonament, fiindcă s-a tăiat cablul.”. Fără să fim anunţaţi? Mi se răspunde că site-ul companiei trebuie consultat periodic pentru că dacă aş fi făcut-o, aş fi ştiut. Mă opresc aici.
Nu m-am gândit niciodată să delimitez prin culori diferitele etape sau grade ale egotismului manifest. Pe de altă parte, am considerat întotdeauna portocaliul o culoare veselă, optimistă, vie şi dătătoare de speranţă. M-am înşelat. Nu e prima şi, probabil, nici ultima oară. Va trebui să fiu mai precaut, trăind în lumea asta care se digitalizează accelerat prin „tehnologii mai performante” cu grad înalt de „eficientizare”. Comunicarea între oameni vii va rămâne un vis de demult. Te adaptezi sau pieri înghiţit de mediocritatea unei lumi de roboţi portocalii sau de alte culori. O însingurare colorată, un mediu egotist şi rece, populat de automate vii cu mâna pe taste, căşti pe urechi şi ochii lipiţi de ecrane. (Dragoş CIOCĂZAN)