Editura Fundaţiei „România de Mâine” la Târgul de Carte GAUDEAMUS Radio România

„EUROPA. SENS UNIC. INTERVIURI IDENTITARE”

Ediţia cu numărul 31 a Târgului de Carte GAUDEAMUS Radio România se deschide mâine în Pavilionul B2 al Complexului Expoziţional Romexpo. Ca de obicei, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, standul 143, va fi prezentă cu o ofertă irezistibilă. Vor fi lansate câteva lucrări excepţionale, pe care veţi dori să le citiţi. În numărul de azi al revistei mai deschidem puţin cortina spre acest spectacol fascinant. Aşadar, astăzi vă atragem atenţia asupra volumului „Europa. Sens unic. Interviuri identitare”, apărut în colecţia „Probleme economice fundamentale”, o carte pe care Editura Fundaţiei România de Mâine o va lansa pe 7 decembrie, ora 17,30, la Sala de evenimente Eugen Preda.

Miercuri, 27 noiembrie, la emisiunea „Tache şi Face” (https://www.facebook.com/radiosevenofficial), de la Radio7 (103,4 fm, www.radio-seven.ro) Robert Tache i-a avut invitaţi pe autorii volumului „Europa. Sens unic. Interviuri identitare”, Alexandra Radu şi Dragoş Ciocăzan, directorul Editurii Fundaţiei România de Mâine, care au discutat despre conţinutul cărţii şi cele mai bune motivele pentru care nu trebuie să rataţi citirea ei.

„Europa. Sens unic. Interviuri identitare” cuprinde, aşa cum spune şi titlul ei, convorbiri pe teme economice cu personalităţi din România şi Republica Moldova, o carte ce este, în actualul context, cu atât mai interesantă.

Au scris autorii în

„Alibi”

„Prezentul volum este o privire în oglindă şi, mai ales, dincolo de aceasta, fără pretenţia unei analize exhaustive, a unui studiu ştiinţific sau a unui breviar critic. Am preferat termenul de „Alibi” în loc de „Prefaţă” sau „Cuvânt înainte” pentru a evita – nu din lipsă de curaj – posibilele izbucniri umorale legate de viabilitatea unor tendinţe actuale ale politicilor economice sau sociale contemporane în spaţiul numit, generic, Uniunea Europeană. Am pornit de la ideea că a avea o opinie, identică sau diferită de a celorlalţi, este un exerciţiu de libertate obligatoriu într-o lume supusă unor intense convulsii şi constrângeri născute tocmai din lipsa dialogului. Cu atât mai mult cu cât acest spaţiu este unul definit prin multiculturalism, toleranţă, onoare, probitate şi respect reciproc. Nu punem la îndoială actuala construcţie politică în care şi pe care o trăim, ceea ce ne preocupă este viitorul acesteia într-o lume caracterizată de spirit beligerant, foame de resurse, orgolii şi apetit pentru extremisme de tot felul. Pentru a explora acest viitor, al Uniunii Europene, din punct de vedere economic dar şi social, politic şi cultural, am ales să aducem în obiectiv două perspective: cea a României, stat membru cu drepturi depline (sau aproape depline, dacă ne gândim la libera circulaţie – un deziderat pornit, se pare, pe drumul împlinirii) şi cea a Republicii Moldova, stat candidat la aderare, a cărui politică externă este cu greu acceptată atât de unii parteneri externi, cât şi de mulţi dintre propriii cetăţeni.” (…)

„Lumea se schimbă, iar Europa celor douăzeci şi şapte face parte din acest proces, fără doar şi poate. Această carte este, dacă nu un semnal de alarmă, măcar un avertisment că lucrurile nu pot continua fără un profund proces de reînnoire, fără noi strategii, fără realism. Credem, unii mai mult, alţii poate mai puţin, în această asociere de state, un sistem multistatal al cărui rol este bine determinat şi demonstrat practic. Oricât de eurosceptic ai fi, eşti nevoit să accepţi ideea că o asemenea construcţie a asigurat bunăstarea şi dezvoltarea accelerată a statelor membre, mai ales a celor care au aderat după anul 2004, iar părăsirea Uniunii de către acestea din urmă, în ciuda unor neajunsuri sau nemulţumiri, ar echivala, în vremurile pe care le trăim, cu o sinucidere, cel puţin la nivel economic. Există, desigur, şi excepţii, cea mai recentă fiind ceea ce s-a numit Brexit. În acel caz însă, a fost vorba despre cu totul alte premise, derivate din apartenenţa Regatului Unit la grupul select al celor mai dezvoltate ţări ale lumii. Excesele nu pot înlocui raţiunea, însă, tocmai de aceea, trebuie să despicăm firul în patru şi să înţelegem de ce, uneori, lucrurile se îndreaptă într-o direcţie greşită. Este aproape imposibil să mulţumeşti pe toată lumea; biologic şi psihologic vorbind, suntem diferiţi. Aici intervine arta de a transforma divergenţa în convergenţă, un proces îndelungat de armonizare a cărui desfăşurare necesită o oarecare înţelepciune, accente critice şi studii de impact. După unii analişti, drumul ales după aderarea noilor membri, începând cu anul 2004, a fost unul lipsit de perspectivă. De ce? Fiindcă reforma acestui construct a fost gândită prin prisma uniformizării absolute, cu orice preţ, în ciuda clamării multiculturalismului şi a suveranităţii deciziilor economice.

Pornind de aici, a fost de neevitat apariţia germenilor conflictului: sincronism prin protocronism, adică aplicarea aceloraşi legi, cutume şi reguli de la un capăt la altul al Uniunii, ţinând cont prea puţin de specificul naţional – acesta din urmă fiind creat în secole şi având nevoie tot de secole pentru a se „topi” într-o morfologie artificială. Să fim bine înţeleşi, nu este o critică, ci un apel la moderaţie şi, în cele din urmă, la raţiune. Iubim Europa, suntem, cu toţii, parte a acesteia, dar este prea devreme să renunţăm la anumite tradiţii sau automatisme specifice fiecăruia dintre statele membre. Cândva, motivul împărţirii continentului a fost religia, mai precis existenţa mai multor confesiuni ale aceleiaşi credinţe. Astăzi, acesta este rezistenţa în faţa a ceea ce se conturează a fi pierderea identităţii ca valoare, încă, supremă. De unde şi sloganul „Unitate în diversitate”, o strălucită idee a fondatorilor. S-a spus de multe ori că Occidentul a creat valori spirituale pentru că a avut o poziţionare geografică favorabilă şi o adevărată filozofie a lucrului bine făcut, iar Răsăritul a fost mai lent, mai conservator şi refractar la schimbare, motiv pentru care nu au reuşit să-şi dea mâna de-a lungul tulburătoarei istorii a continentului. Este, probabil, un clişeu, de fapt, scuza convenabilă, un pretext şi pentru unii şi pentru ceilalţi. Iată de ce am simţit nevoia unor clarificări care, dacă nu vor limpezi apele, vor scoate la lumină valorile comune fără a ascunde sub preş divergenţele, dificultăţile, lacunele.

Cititorul va descoperi cum, prin prisma răspunsurilor la întrebările despre România (stat deja membru) şi despre Republica Moldova (stat emergent), se va contura o imagine globală a spaţiului european şi „progressive european”, precum şi un posibil răspuns la întrebările fundamentale formulate anterior.

Pentru corectitudine, trebuie să precizăm încă de la început, că numărul de persoane contactate spre a fi intervievate în volum a fost mult mai mare, cei care au declinat invitaţia, fiind nume la fel de sonore ca toate celelalte pe care le veţi regăsi în volum. Nu am considerat că declinarea ar fi lipsă de curaj sau teama de o aventură a cuvintelor care pot răni orgolii sau tulbura situaţii labile. A fost vorba despre o opţiune fermă pe care, deşi poate nu am înţeles-o pe de-a întregul, o respectăm. (…)

În paginile cărţi veţi afla răspunsurile unor personalităţi care au acceptat colaborarea, oferind răspunsuri ferme, bogat argumentate, caracterizate de moderaţie, sinceritate şi de o scrupuloasă documentare, bazată pe cunoaşterea profundă a fenomenelor economice şi sociale:

• Prof. univ. dr. Ioan N. ROŞCA, profesor la Universitatea din Bucureşti şi la Facultatea de Filozofie şi Jurnalism a Universităţii „Spiru Haret”(Antropologia şi mass-media, Antropologia comunicării, Comunicarea cu presa şi valorile sociale), stagii de documentare la Università degli Studi di Roma, la L’Universitè Paris X – Nanterre şi la Universidad de Zaragoza, autor al mai multor volume, studii şi articole filozofice apărute la edituri şi publicaţii din ţară şi străinătate.

• Prof. univ. dr. Mircea COŞEA, profesor la Academia de Studii Economice Bucureşti, stagiu de perfecţionare la Istituto di Studi per lo Svilluppo Economico (Italia), membru fondator al Societăţii Române a Economiştilor, preşedinte al Comisiei Consilierilor Economici Guvernamentali pentru Europa (Geneva), fost eurodeputat, preşedinte al Fundaţiei pentru Strategie şi Prognoză Economică.

• Prof. univ. dr. Viorica MOISUC, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice, la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, director al Centrului de Studii şi Cercetări ale Civilizaţiei şi Istoriei Zonei Mării Negre, preşedinte al Comisiei Române a Istoriei celui de-Al Doilea Război Mondial (afiliată Comisiei Internaţionale de Istorie a celui de-Al Doilea Război Mondial, Marea Britanie), profesor la Universitatea „Ovidius” din Constanţa şi la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti, membră a Comisiei Mixte de Integrare România-UE, eurodeputat.

• Prof. univ. dr. Constantin STOENESCU, doctor în filosofie, specializarea epistemologie şi filosofia ştiinţei, Universitatea din Bucureşti, şef al Catedrei de Filosofie Teoretică şi Logică, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, Bursă HESP, Fundaţia pentru o Societate Deschisă (2002), stagiu de documentare la Universitatea Oxford în cadrul proiectului major de cercetare „Teoria complexităţii şi implicaţiile ei”, CNCSIS-Banca Mondială, stagiu de documentare şi activităţi doctorale la Universitatea din Dijon-Franţa, grant Erasmus/mobilităţi TS, consilier al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, membru fondator al Societăţii Ecologiste „Noua alianţă”, membru fondator al Fundaţiei Române pentru Democraţie prin Drept, membru fondator al Societăţii Române de Filozofie, membru fondator al Societăţii Române de Filosofie Analitică.

• Iuliana GOREA-COSTIN, diplomat şi om politic din Republica Moldova.

•Tudor ULIANOVSCHI, diplomat, fost ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova, unul dintre cei opt candidaţi internaţionali la şefia Organizaţiei Mondiale a Comerţului, fost candidat la alegerile prezidenţiale din Republica Moldova desfăşurate în octombrie 2024.

„Multe trenuri – o singură gară”

„Din răspunsurile celor care au consimţit să îşi dezvăluie numele şi opiniile în paginile acestei cărţi se conturează imaginea unor trenuri care înaintează, cu destule opinteli, către o singură gară.

Însă această gară nu este zidită pe de-a întregul, nu are ziduri solide, încă nu miroase a casă nouă. Fiindcă cea mai mare dilemă a călătorilor din vagoane este nu atât supraaglomerarea, cât faptul că biletele pe care le au în buzunare nu au acelaşi cost. Lăsând la o parte metaforele, ceea ce se poate observa cu uşurinţă este lipsa compatibilităţii între ceea ce numim „birocraţia europeană” şi aspiraţiile marii mase a cetăţenilor continentului, ceea ce, în contextul economic, politic şi social actual poate duce la implozie.

Nu, cu niciun chip, autorii nu s-au străduit să desfiinţeze prin cuvinte acide o soluţie politico-economică a cărei validitate, cel puţin până acum, cu suişurile şi coborâşurile ei, s-a dovedit a fi dacă nu ideală, măcar benefică. Suntem de părere însă că orice construcţie politică, socială, economică sau culturală are – dacă nu este analizată, studiată, argumentată temeinic şi, de ce nu, criticată – tendinţe de malignizare, de auto-devorare.

Când vine vorba despre destinele a aproape jumătate de miliard de oameni, deciziile nu pot aparţine unei minorităţi care să îşi aroge dreptul exclusiv de a legifera sau de a impune. Uniunea Europeană este unul dintre cele mai de succes edificii politice ridicate vreodată pe această planetă, asigurând timp de şapte decenii pacea, securitatea şi prosperitatea statelor care îl compun.

Conjunctura actuală însă a creat premisele unor devieri de la principiile fondatoare, ceea ce reclamă o mai mare participare a cetăţeanului simplu la luarea deciziilor. Lipsa dialogului real între acesta şi politicieni pare să fi devenit o problemă, şi unii şi ceilalţi având agende diferite. (…)

Europa unită nu se poate face prin „pax romana”, acele vremuri au apus. Armonizarea valorilor este unul dintre cele mai dificile procese, fiindcă nu are doar o dimensiune economică, ci în primul rând, una psihologică. (…) Europa este o poveste care

MERGE, TREBUIE SĂ MEARGĂ,

MAI DEPARTE…