„ECOU”. Maia Ciucur, Toma Rosetti

 „Galleria 28” din Timişoara găzduieşte, în perioada 9 februarie – 26 februarie 2026, expoziţia „ECOU”, semnată de artiştii Maia Ciucur şi Toma Rosetti. Expoziţia propune o reflecţie vizuală asupra modului în care imaginea, memoria şi materia urbană pot fi rescrise prin intervenţie artistică. Pornind de la fotografie, instrument al fixării realului, cei doi artişti operează asupra imaginii prin procese deliberate de ştergere, suprapunere şi rescriere, şi transformă documentul în teritoriu activ de lucru.

„CE rămâne prezent, de neşters dintr-o ruină? Materia erodată pare să nască un nou limbaj. Artiştii prezenţi pornesc de la fotografie, instrument al fixării realului, pentru a o supune unei intervenţii deliberate, aproape agresive: ştergere, suprapunere, rescriere. Fotografia se transformă astfel din document în teritoriu de lucru. Tehnica actualizează ideea de palimpsest: imaginea dintîi este forţată să trăiască sub o multitudine de straturi întrepătrunse. Ziduri, fragmente de clădiri, străzi, urme de scris, graffiti, texturi anonime ale oraşului şi fragmente din natură sunt supuse unui proces deliberat de degradare. Această alegere sugerează faptul că deteriorarea poate fi văzută ca un precursor al reînnoirii, nu doar ca sfârşit. Discursul pleacă de la ideea de pierdere, ajungând la o metamorfoză a spaţiului cotidian. În lucrările lui Toma Rosetti, fotografia devine materie brută. Interesul artistului se îndreaptă către mediul urban ca sistem rigid, repetitiv, mecanic, un spaţiu în care ordinea se impune prin geometrie şi rutină. Intervenţiile sale nu caută armonizarea acestor structuri, ci, dimpotrivă, o reorganizare brutală şi dinamică a lor. Prin fragmentare, suprapunere şi distorsionare, oraşul este spart din interior, iar prin această fisură se naşte un nou tip de peisaj: instabil, tensionat, viu. Maia Ciucur aduce în acest dialog o atenţie aparte pentru dimensiunea afectivă a spaţiului. Locurile alese sunt marcate de rutină, de o repetitivitate care, în viaţa cotidiană, ajunge să devină invizibilă. Intervenţia cromatică, discretă dar fermă, introduce o altă tensiune – aceea a speranţei. Culoarea devine semnul unei emoţii care refuză să dispară chiar şi în cele mai rigide cadre urbane. În lucrările sale, ritmurile, texturile şi contrastele creează o respiraţie internă a imaginii, o pulsaţie ce contrazice inerţia locului.

Lucrările Maiei Ciucur şi ale lui Toma Rosetti urmăresc obţinerea unor imagini grafice construite pe juxtapuneri ferme între formele rigide şi cele organice. Prezente simultan în peisajul urban, dar rareori observate împreună, acestea sunt aduse aici în tensiune: liniile drepte sunt tulburate de gesturi fluide, structurile fixe sunt traversate de accidente vizuale, iar suprafeţele devin câmpuri de fricţiune. Accentul cade pe texturi, pe ritmuri vizuale şi pe contraste radicale, ca forme de gândire artistică. Cei doi artişti nu îşi amestecă vocile – le lasă să se întâlnească prin ecou.” (Curator Maria PAŞC)