Biserica Fundenii Doamnei se află pe Şoseaua Fundeni nr. 138 (sat Fundeni; comuna Dobroieşti, jud. Ilfov), aici ajungându-se uşor din cartierul Colentina sau din Şoseaua Pantelimon. Specificitatea sa constă în pictura realizată de maestrul Pârvu Mutu Zugravul, dar şi din reliefurile exterioare inspirate din arta persană (arabă), asemănătoare întrucâtva cu cele aflate pe exteriorul Bisericii „Trei Ierarhi” din Iaşi. Este interesantă această îngemănare între arta şi simbolurile Orientului şi Occidentului, într-o încercare de împăcare şi de recunoaştere a valorii fiecăruia.
Suportând vicisitudinile secolelor, biserica a necesitat o restaurare amplă. Între lucrările executate la lăcaşul de cult în ultimii ani se numără şi cele de restaurare a picturii. Evenimentul de resfinţire a sfântului lăcaş de cult s-a bucurat de prezenţa a numeroşi enoriaşi şi iubitori în ale credinţei. Ierarhul Episcop vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul a amintit că Patriarhul Daniel a acordat bisericii cu ocazia resfinţirii al doilea hram „Sfinţii Martiri Brâncoveni”: „Pentru că a fost construit în perioada glorioasă a marelui voievod, cu o domnie deosebit de lungă pentru vremea aceea, avându-l drept ctitor chiar pe unul din unchii Sfântului Constantin Brâncoveanu. Acesta a fost foarte apropiat de Constantin, având grijă de formarea sa intelectuală, politică şi diplomatică”. „În rugăciunile din cadrul slujbei de sfinţire a icoanelor ni se spune că, privind la ele, citim parcă în Scripturi. În secolul al VI-lea, un mare Episcop al Romei, Sfântul Grigorie cel Mare, considera pe bună dreptate pictura bisericească drept Scriptura zugrăvită pentru neştiutorii de carte”, a spus în predică Preasfinţia Sa. Cu prilejul sărbătorii, a fost adus un fragment din moaştele Sf. Constantin Brâncoveanu de la Biserica „Sf. Gheorghe – Nou” din Capitală, care va rămâne permanent în biserica Fundenii Doamnei.
*
De câteva sute de ani, în marginea de Nord-Est a Bucureştilor, între casele mai modeste situate pe malul de Nord al lacului Fundeni, în mijlocul unei incinte plantate, se ridică una dintre cele mai frumoase ctitorii ale Spătarului Mihail Cantacuzino, Biserica „Fundenii Doamnei”. Acest monument se remarcă prin frumuseţea exotică a decoraţiei faţadelor sale, lucrate cu delicateţe şi măiestrie în tehnica stucului. Ornamentaţia coloanelor din piatră ale pridvorului, ancadramentelor uşilor şi ferestrelor, precum şi celelalte componente artistice sporesc valoarea acestui monument. Biserica din Fundenii Doamnei poartă hramul „Sfântul Eftimie cel Mare”. Acest sfânt a trăit în secolul al IV-lea. El s-a născut în Melitina – Armenia, ca rod al rugăciunii părinţilor săi, care i-au pus numele Eftimie – sau „voie bună”, în limba greacă. După moartea tatălui său, Eftimie a fost dus de mama sa la Evtroiu, episcopul Melitinei, care l-a hirotonit preot. La vârsta de 29 de ani el a plecat la Ierusalim şi a rămas acolo, într-o peşteră, împreună cu Cuviosul Teoctist. Aici el a vindecat mulţi bolnavi şi a săvârşit numeroase minuni: a hrănit 400 de călători cu puţine pâini mici şi a făcut roditoare, cu rugăciunea lui, pe multe femei care nu puteau să aibă copii. Sfântul Eftimie a adormit în Domnul la vârsta de 97 de ani.
Ca istoric, biserica a fost terminată la anul „1699 mai 1”, dată consemnată pe zidul de nord al pronaosului şi în pisanie. Biserica se încadrează în arhitectura epocii brâncoveneşti, deosebindu-se însă de celelalte ctitorii (Colţea, Sinaia) prin inedita sa decoraţie de stuc, a faţadelor, în stil oriental de influenţă persană. Decoraţiile deosebite sunt încărcate de un bogat simbolism. Acestea par decoraţii eshatologice – ca o chemare către morţi, pentru a-şi petrece în mod agreabil viaţa de dincolo, într-o ambianţă real imaginară, cu palate, chiparoşi, flori rare, cupe de vin şi fructe exotice. Biserica a fost restaurată în anul 1860 de către Maria Ghica Doamna, de atunci căpătând numele de „Fundenii Doamnei”. Între anii 1997-2003, sub îndrumarea preotului paroh Daniel Onaca şi a arhitectului Victor Popa, s-au desfăşurat ample lucrări de restaurare şi consolidare, pe măsura acestui ansamblu cu o ornamentaţie surprinzătoare în arhitectura românească a secolului al XVII-lea. După terminarea restaurării clădirii, s-a lucrat în continuare la restaurarea picturii.
Deşi construită în epoca de înflorire a stilului brâncovenesc, ctitoria spătarului Mihail Cantacuzino, prezintă alte trăsături decât monumentele epocii. În primul rând, edificiul este mai puţin lung ca de obicei, iar turla de pe naos, lipsită de postament, pare scundă. Biserica are un plan triconc (baza de 18 x 7 metri şi înălţimea de 9 metri; turla principală are o înălţime de 11 metri), cu o turlă octogonală (octogonul care apare şi pe Monumentul de la Adamclisi) fără postament, pe naos, şi un turn-clopotniţă mai mic, pe pronaos, cu acces printr-o scară plasată în grosimea zidului din colţul de Nord-Vest. Un pridvor elegant, deschis, cu arce trilobate – trei în faţada principală şi câte două laterale – sprijinit pe coloane zvelte, dar puţin înalte, din piatră sculptată cu vrejuri în spirală şi capiteluri compuse din patru volute între foi de acant. Pe conturul exterior al arcelor şi între acestea, sunt prevăzute decoraţii din stuc, cu împletituri florale. Bazele coloanelor se sprijină pe parapetul din cărămidă ce continuă soclul clădirii. Pe peretele pridvorului este pictată o amplă compoziţie înfăţişând „Judecata de Apoi”, de către celebrul zugrav Pârvu Mutu (1657-1735). Remarcabil este decorul neobişnuit al faţadelor, care include motive ornamentale în stuc preluate din miniatura persană: măsuţe cu vaze de flori, chiparoşi, havuzuri, palate, ramuri înmănuncheate de lămâi. Faţadele sunt împărţite în trei registre prin două brâuri subţiri formate din câte un profil semicircular tencuit, în forma unor solzi, încadrat de două muluri mai fine, cu aspect de frânghie (ca loc al limitării necesare). Registrul inferior este îngust şi prezintă o friză cu elemente decorative rombice polilobate, legate între ele cu câte o împletitură graţioasă de flori. Registrul de mijloc cuprinde ferestrele cu ancadramente din piatră sculptată, dublate de chenare cu flori. Panourile de pe faţada Nord sunt deteriorate. Pe faţada de Sud, primul panou de lângă pridvor înfăţişează un palat persan cu trei niveluri, două scări laterale şi trei cupole; al doilea panou reprezintă un havuz stilizat cu trei vase suprapuse. Fântâna şi palatul din panoul vecin sunt mărginite de câte doi chiparoşi. Cele trei panouri dintre ferestrele absidelor laterale înfăţişează câte o măsuţă pe care stau vaze cu flori şi frunze. În panourile următoare, care nu se aseamănă între ele, decoraţia devine exclusiv vegetală. Registrul superior înglobează medalioane circulare, ornamentate cu împletituri de frunze şi flori, despărţite de chiparoşi înalţi, care imprimă compoziţiei un anumit ritm. Acesta continuă deasupra arcadelor pridvorului cu motivul ornamental al primului registru. Cornişa este bogat profilată. Pe turle, decoraţia este moderată: câteva flori în jurul firidelor înguste care încadrează ferestrele. Turla-Pantocrator are opt ferestre înguste şi înalte, semicirculare la partea superioară; turnul-clopotniţă fiind luminat la interior prin ferestre terminate în ogivă pe fiecare latură. Învelitoarea este din olane.
La interior, biserica are un portal, realizat în anul 1939 după modelul celui de la Mănăstirea Cotroceni, cu ancadrament de inspiraţie barocă, străjuit pe frontispiciu de vulturul bicefal, care permite intrarea în pronaos. Pronaosul este uşor supralărgit, acoperit cu o calotă semisferică ce se descarcă pe patru arce în plin centru, cele longitudinale fiind foarte late. Un arc desparte pronaosul de naos. Naosul este acoperit cu o boltă din care se naşte turla – Pantocrator. Bolta este susţinută de patru arce prin intermediul pandantivilor. Absidele laterale, acoperite cu calote în sfert de sferă, sunt circulare în interior şi poligonale în exterior, fiind luminate prin câte două ferestre. Absida altarului are cele două mici încăperi laterale, proscomidia şi diaconiconul, înglobate în grosimea zidului. Pictura prezintă nimburi în relief. Acestea se întâlnesc la „Iisus Pantocrator”, „Maica Domnului” din calota naosului şi la sfinţii militari. Aureolele au fost aurite, dar se păstrează numai urme de aur pe alocuri. Există o asemănare evidentă între tehnica de aurire folosită la Fundenii Doamnei şi cea folosită la biserica din Filipeştii de Pădure de către Pârvu Mutu. Tehnica în care a fost executată pictura este o combinaţie „a fresco” şi „a secco”. Pictura murală prezintă exfolieri active ale stratului de culoare, având o multitudine de lacune. S-au pierdut trăsăturile multor portrete, veşminte, detalii de arhitectură şi peisaje. Se păstrează tabloul votiv din pronaos, zugrăvit în jurul anilor 1756-1757, în timpul lui Constantin Mavrocordat. În restul pronaosului, în naos şi în altar, pictura datează din anul 1860, ca urmare a reparaţiilor efectuate şi consemnate în pisania din interior (4 august 1860). Curtea bisericii, pe vremuri cimitir, este înconjurată de o împrejmuire din zid. În faţa cimitirului din jurul bisericii, în spaţiul verde ce se întinde până la şosea, este rămasă o cruce veche din piatră şi un monument al eroilor din Primul Război Mondial. După demolarea Bisericii Palatului Cotroceni, în anul 1984, osemintele domnitorului Şerban Cantacuzino, a doi dintre fraţii săi, Iordache şi Matei, au fost reînhumate în Biserica Fundenii Doamnei, în anul 1987. În septembrie 2004, osemintele au fost duse şi reînhumate în pronaosul Memorialului ridicat în incinta Palatului Cotroceni. Pictura din pridvor este în cea mai mare parte cea originală, realizată de Pîrvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor. Pictura a fost foarte deteriorată, dar în urma lucrărilor de restaurare se poate vedea reprezentarea „Judecăţii de Apoi”. Un aspect interesant este introducerea turcilor şi tătarilor printre damnaţi, acest fapt fiind datorat influenţei moldoveneşti în pictura bisericească.
…Credincioşii, dar şi turiştii îndrăgostiţi de istorie sunt aşteptaţi la sfântul lăcaş. (George V. GRIGORE)
Surse: noutati-ortodoxe.ro; arhiepiscopiabucurestilor.ro; ziarullumina.ro; centruldepresa.ro; basilica.ro;
Numărul 808
