Dumnezeu s-a născut! Adevărat s-a născut!

Pe 25 decembrie sărbătorim naşterea lui Iisus Hristos! Crăciunul este menit să ne readucă bucuria în suflet, să ne amintească frumuseţea de a dărui şi binecuvântarea de a sta cu familia. La români, Crăciunul este o importantă sărbătoare religioasă. În satele româneşti, unde tradiţia se mai păstrează, femeile şi bărbaţii încep pregătirile cu mult timp înainte de această sărbătoare. Bărbaţii îşi fac ordine în curte, curăţă grajdurile (locurile unde adăpostesc animalele), iar femeile îşi curăţă casele şi pregătesc mâncare tradiţională specifică acestei sărbători: cozonaci, colaci, sarmale şi alte bunătăţi româneşti.

• Din cadrul ritualului colindelor fac parte cântecele de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova. Se joacă vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşarii).

• Între Crăciun şi Bobotează (Botezul Domnului; 6 ianuarie) colindătorii umblau cu steaua. Simbolismul acestui colind aminteşte de steaua care a vestit naşterea lui Isus. Aceasta i-a călăuzit pe cei trei magi în a găsi ieslea în care s-a întâmplat minunea.

Sărbătoarea Naşterii Domnului se ţine pe 25, 26 şi 27 decembrie. În Ajunul acestei sărbători (seara dinaintea zilei de 25) în toate satele din ţară începe colindatul. Acesta este cel mai important obicei românesc de Crăciun, grupuri de copii, băieţi şi fete, femei şi bărbaţi merg din casă în casă şi duc vestea Naşterii Mântuitorului prin colindele lor. Colindătorii sunt primiţi cu bucurie deoarece se spune că ei aduc sănătate şi un an prosper, apoi sunt recompensaţi cu nuci, mere, colaci şi, mai recent, bani. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc linişte şi pace în case.

• Când doi oameni se întâlnesc în perioada Crăciunului, unul spune: Dumnezeu s-a născut, iar celălalt răspunde: Adevărat s-a născut.

Iată care sunt unele dintre obiceiuri şi ce simbolizează ele, tradiţii din zone diferite ale României, precum şi cele mai importante superstiţii pe care oamenii le respectau pentru a alunga spiritele rele şi a avea noroc în noul an. Repertoriul obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde şi o seamă de datini, practici, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine.

• În dimineaţa de Crăciun este bine să ne spălăm pe faţă cu apă curgătoare, în care punem o monedă de argint. Vom fi astfel curaţi ca argintul, feriţi de bube şi beteşuguri, care vor merge pe vale-n jos.

• În multe sate româneşti bătrânii fac cu usturoi pragurile casei, a grajdurilor şi a şurilor. Apoi merg la animale şi membrii casei şi îi ung pe frunte în forma crucii. Ei cred astfel că vor fi feriţi de strigoi şi duhuri rele tot anul viitor.

• În noaptea de Crăciun mulţi oameni lasă o lumânare aprinsă, de multe ori la icoana lui Iisus Hristos. Astfel, norocul va vedea casa în întuneric şi va putea intra înăuntru.

• Femeia care face colacii pentru Crăciun, se duce în grădină cu mâinile pline de aluat şi zice către fiecare pom aşa: „măr, păr, etc astfel de rodnic, să fii cum stă aluatul pe mâinile mele”.

• Tot în seara de Crăciun fetele care doresc să-şi cunoască viitorul ursit pun sub perna pe care vor dormi săpunul şi pieptenul urmând astfel să-l viseze pe alesul lor.

• În seara de ajun, fata care vrea să ştie dacă se va mărita anul viitor trebuie să meargă afară. Ia un braţ de lemne tăiate mărunt şi le va pune sub masă. După ce termină toată lumea de mâncat fata trebuie să le numere. Dacă numărul va fi cu soţ ea se va mărita anul viitor.

• În ajunul Crăciunului şi zilele următoare omul trebuie să se ferească să se certe fiindcă tot anul va fi în ceartă şi ocară.

• În ziua de Crăciun nu se face curăţenie şi nu se aruncă gunoiul, altfel alungi norocul.

• Masa din Ajunul Crăciunului, în Moldova, nu se consumă până nu este sfinţită de preotului satului. Nimeni nu are voie să descopere masa până nu intră preotul pe uşă. Preotul sfinţeşte masa, gustă primul din bucate şi apoi cei ai casei.

• În ziua de Crăciun nu se spală rufele şi nu se dă nimic de împrumut.

• Animalele din ogradă primesc mâncare din belşug; se spune că dacă animalele se culcă pe partea stângă atunci iarna va fi lungă şi geroasă.

• Este obligatoriu să dăruieşti de Crăciun; dacă nu o faci, nu vei avea parte de prosperitate.

• În seara de Ajun, prima persoana care intră în casă trebuie să fie bărbat; dacă nu, vei avea parte de ghinion.

• Dacă porţi pantofi noi de Crăciun, vei avea ghinion.

• Dacă mănânci mere în Ajunul Crăciunului, vei fi sănătos tot anul.

Bradul de Crăciun

Bradul de Crăciun se ornează în Ajunul Crăciunului şi simbolizează viaţa infinită, deoarece este un copac veşnic verde. Acesta are mereu în vârf o stea care aminteşte de cea care i-a călăuzit pe magi spre Hristos. Dacă la început era împodobit cu hârtie colorată, nuci, mere şi biscuiţi, acum decoraţiunile pot fi beteală, globuri, dulciuri şi instalaţii luminoase.

În Bucovina se crede că toate colindele sunt rostite pentru ca diavolii să dispară, iar satul să fie curat în noaptea de Crăciun; de asemenea, se spune că este un mare păcat dacă o gospodărie are uşa închisă în Ajunul Crăciunului şi nu poate să-i primească pe colindători. În Ialomiţa, cetele de colindători cutreieră uliţele satelor şi gospodăriile ţărăneşti, făcând tradiţionalele urări, melodiile şi textele poetice ale colindelor fiind minunate. Adevăratul colindat se desfăşoară în seara şi noaptea de Crăciun. Colindătorii se adună în cete şi îşi aleg un conducător numit de obicei „vătaf” sau „jude”. Colindătorilor propriu-zişi li se alătură câţiva flăcăi cu sarcina să poarte, în saci şi traiste, darurile primite.

Steaua

Un alt obicei este mersul cu „steaua” Acesta are menirea de a vesti oamenilor naşterea lui Hristos: copiii care mergeau cu „steaua” se deghizau în magi şi vesteau marea minune, cântau „Steaua sus răsare”, precum şi alte cântece.

Dansul Ursului

Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Masca este condusă de un „ursar”, însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”).

Capra

Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocau personaje biblice sunt înlocuite de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită „brezaia” (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.

Pluguşorul şi Sorcova

În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă cu Plugul. Străvechi obicei agrar (care se referă la agricultură
– cultivarea pământului – ocupaţie străveche a românilor) derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, Pluguşorul a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Pluguşorul este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor.

De asemenea, odată cu intrarea în Noul An, de Sfântul Vasile, este bine să se ureze pentru bunăstare, iar în acest sens „Sorcova” este cel mai cunoscut colind. Aceştia au o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.

(Sursa: agrointeligenta.ro şi  indentitatea.ro)