Dorina BOLOŞ în drum spre Veneţia!

• Doamna Dorina Boloş visează să-şi expună lucrările la Bienala internaţională de la Veneţia, una dintre cele mai importante manifestări mondiale dedicate artei.

Vă rog să vă prezentaţi
Mă numesc Dorina Boloş, născută în Maramureş cu 40 de ani în urmă, într-o familie modestă şi numeroasă, mama casnică, tata tractorist. Suntem cinci fraţi (…), într-un sat destul de cunoscut (datorită celebrului cor bărbătesc), Finteuşu Mare. Am avut bucuria unei copilării fericite, pentru că am învăţat să nu îmi doresc mai mult decât puteam primi. Iar lucrul acesta a devenit un principiu solid în viaţa mea. De mică am învăţat să modelez lutul, făceam tot felul de lucruri în miniatură, pe care le coloram cu vopsele obţinute din diferite frunze sau coji de legume. Aşa mi-am făcut o serie de jucării(…) Eram o fire tare inventivă şi mereu găseam soluţii la orice, de-altfel nici acum nu s-a schimbat nimic. (…) Mi-a plăcut întotdeauna natura, viaţa sălbatică a animalelor şi tot ceea ce înseamnă corpul omenesc, mi se părea un lucru fascinant totul din jur şi mereu am căutat să descopăr cum şi ce rol au în lume. (…). Am făcut liceul la Filologie; în paralel m-am înscris la Şcoala Populară de Artă, Baia Mare, unde mi-am descoperit adevărata chemare. Am terminat liceul, m-am angajat (…) am cunoscut un băiat, care, ulterior, a devenit soţul meu. Au urmat curând copiii, două fete gemene (acum de 19 ani), iar sub aripa mea am luat şi o nepoată (acum 21 ani), de care m-am îngrijit la fel ca de fetele mele. (…) Zece ani nu am mai pus mâna pe un creion sau pe pensulă. Abia acum cinci ani am avut dorinţa de a-mi relua pasiunea, aşa că m-am înscris din nou la Şcoala Populară de Artă, dar la Artă decorativă. La un an distanţă, o colegă s-a înscris la Facultate la Arte şi mi-a propus şi mie să fac facultatea.
Era chiar înainte cu o seară de examen. Am dat probele şi am devenit studentă la Centrul Universitar Nord, secţia Pictură. Abia aici m-am descoperit şi eu. Mereu îmi puneam la încercare limitele şi niciodată
nu am încetat de atunci să descopăr noi universuri picturale. Visul
meu reînvia… La sfârşitul primului an de facultate am descoperit că am o boală degenerativă la ochi. Dar sunt optimistă şi cred că toate în viaţă
au un rost, şi nimic nu este întâmplător.
De ce aţi ales pictura? Care tehnici sunt preferatele dumnea-voastră? Ce suprafeţe?
Nu cred că am ales eu pictura, cred ca ea s-a ţinut scai după mine până am reuşit să o îmbrăţişez. Tehnica preferată rămâne uleiul; de puţin timp folosesc acrilicele, încă le experimentez, şi pentru a-mi proteja ochii, ştiind că mediile pentru culorile în ulei sunt puţin toxice. Prefer dimensiunile mari ale cadrului pictural, pentru că îmi oferă o vizualizare periferică mai bună şi pot să transpun cât mai precis ceea ce vreau să exprim. (Vederea periferică nu îmi este aşa de afectată precum ceea centrală.)
Unde vă vedeţi peste 10 ani ?
Grea întrebarea în ideea că nu ştiu ce voi face anul viitor, vederea mi se deteriorează tot mai rău, dar, cum am zis, nimic nu e întâmplător şi, în cea mai optimistă idee, mă văd expunându-mi lucrările, de ce nu?, la Bienala de la Veneţia. Mi-ar plăcea să cred că acolo mă voi vedea. Ambiţia, talentul şi cunoaşterea nu au nicio şansă fără un dram de noroc, dar de ce nu, să visăm e gratis. Oricum, eu voi picta mereu cu ochii minţii şi, poate, într-o bună zi, pictura mea va fi recuperarea vederii mele. Cred în şansă şi mai mult mă încred în Dumnezeu. Trebuie să ne mulţumim şi să acceptăm să nu ne dorim mai mult decât ni se cuvine.
Un gând pentru cititorii acestui interviu?
Gândul meu este transmis prin picturile mele, emoţiile pozitive sau negative sunt deopotrivă aidoma celui ce priveşte, fiecare se regăseşte în universul meu pictural, pentru că şi eu mă regăsesc în acelaşi mediu comun în care şi privitorul trăieşte. Eu doar accentuez anumite trăiri sau emoţii prin prisma culorilor, pentru a conştientiza mai profund anumite elemente care fac legătura artist-privitor. De aceea, orice apreciere a picturii mele e o legătură între două părţi identice dincolo de vizual, ceea ce mă motivează să descopăr noi conexiuni, până dincolo de limite.
Vă mulţumesc! Mult succes, în drumul dumneavoastră spre 26! (Aristotel BUNESCU )
https://gentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com