Doina MUNTEANU – artistul cu mai multe feţe de diamant strălucitor

Am avut posibilitatea să cunosc mulţi artişti, pe drumurile mele gazetăreşti, ori în calitate de iubitor al armoniilor cromatice, artişti mai mari sau mai mici, aflaţi în etapele entuziaste de formare, ori deja consacraţi. Foarte rar, am avut bucuria să mă intersectez cu oameni care au avut performanţe în mai multe domenii artistice. Unul dintre ei este distinsa doamnă Doina Munteanu, membru UAPR Bacău. Pictură pe pânză, carton, dar şi bijuterii superbe, apoi incredibile picturi pe sticlă.

Vă rugăm să vă prezentaţi.
Numele meu este Doina Munteanu. M-am născut in zona Moineştiului, renumită pentru petrol şi pădurile frumoase. De aici vine dragostea mea pentru natura care mi se părea  imensă, fermecătoare şi mereu surprinzătoare. De mică mă trezeam făcând desene cu copaci şi case, apoi am început să pictez păduri, pajişti, tot felul de plante şi  vaze cu multe flori. Am vrut să dobândesc cunoştinţe cât mai multe în acest sens, aşa că am făcut Şcoala Populară de Artă din Bacău, apoi Universitatea de Arte George Enescu din Iaşi.

M-au inspirat de-a lungul anilor  mari pictori precum Picasso, Kandinscki, Monet, Matisse, Van Gogh şi alţii, dar în aceeaşi măsură şi pictorii români precum Andreescu, Grigorescu, Aman, Palady, Ciucurencu,  Almăşan, iar lista este mult mai lungă. În Bacău, la filiala UAPR din care fac parte, am avut plăcerea să întâlnesc un colectiv de pictori foarte  dedicaţi menirii lor, care mi-au insuflat o puternica dorinţă de a da tot ce este mai bun din mine. În timp, am avut expoziţii personale, dar am şi participat în fiecare an cu lucrări la expoziţiile şi saloanele de artă din ţară şi din străinătate. Pictura, pentru mine, este bucuria de a explora prin culoare şi formă frumuseţile naturii şi tot ce mă înconjoară, dar este şi locul de refugiu în lumea mea interioară. Cel puţin în  anul 2021, care a fost un an închis, anul în care m-am simţit izolată de toate, m-am retras înlăuntrul meu unde am descoperit puterea şi dorinţa de a continua, culorile prinzând formă prin dansul pensulelor parcă vrăjite. M-au ajutat mult plantele şi florile din casă cărora mă confesam şi care îmi insuflau o adiere proaspătă de speranţă, visare şi inspiraţie. Aşa că mi-am ocupat timpul în faţa şevaletului, am făcut pictură pe sticlă, tablouri cu muşchi şi licheni stabilizaţi, dar şi bijuterii. Anul 2022 a început bine, cu mai multă dorinţă de a crea. Secretul este întoarcerea la natura şi încet, încet, la normalitate. De ceva timp îmi doresc să fac o nouă expoziţie şi de aceea tot pun deoparte lucrări până ce totul va fi gata. Mereu am considerat că pictura este darul preţios pe care mi l-a făcut Dumnezeu, este oaza de verdeaţă care îmi dă viaţă.
Vă felicit! Foarte frumos spus.

Aristotel BUNESCU
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com