Doamna Floarea RĂDULESCU ne uimește în pictură și literatură

În calitate de încercat căutător de povești de viață, vă anunț cu mare bucurie o descoperire  ce intră la categoria ,,special”. Este vorba despre doamna Floarea Rădulescu. Autor de tablouri de valoare, creator de texte bine scrise, posesor al unei familii reușite. Deja sunt prea multe calități în interiorul unui suflet. Mai spunem că este și realizată profesional.

Pentru cei care vă cunosc mai puțin, vă rog să vă prezentați!
Sunt Floarea Rădulescu, născută Ureche; „Florica-maichii” pentru cea mai frumoasă și înţeleaptă femeie – mama mea – Ioana; sunt „Ciocârlia” pentru cel mai priceput, pragmatic, nonconformist bărbat, tatăl meu – Alexandru; sunt sora celei mai sensibile femei; sunt mama a doi copii  minunaţi: fată și băiat. M-am născut și am crescut în comuna Văleni, județul Olt, pe valea râului Vedea, legănată-n cânt de cuci și în vălurit de ape, printre oameni cu mult bun-simț, respectuoşi, decenţi în toate; sunt o femeie obişnuită; sunt dascăl și fac parte dintr-un colectiv de oameni extraordinari din orăşelul Turnu-Măgurele, situat pe malul stâng al Dunării bătrâne; predau la liceu discipline economice, fiind absolventă a ASE Bucureşti.

De ce ați ales pictura și nu muzica?
Doar două opţiuni?! Glumesc, dar da, am dedicat picturii mai mult timp în ultimii patru ani. Totul a pornit de la starea de sănătate precară a tatălui meu, care m-a „obligat” să petrec o perioadă îndelungată în interiorul locuinței. Am transformat așa-zisa „cenzură” într-un rai de culori, de sentimente de libertate și de liniște (atât cât s-a putut). De ce nu muzica?…mi-a lipsit vioara!

Care tehnici sunt preferatele dumneavoastră? Ce dimensiuni?
Nu sunt în măsură să vorbesc despre tehnici, neavând studii în domeniu, știu doar că am început cu vopseluri în ulei, apoi am descoperit transparența culorilor de apă, magia, curgerea lor…Am început cu lucrări de dimensiuni mici până când am luat o hârtie de 38/56, m-am pierdut în faţa ei și cred că acest lucru mi-a lărgit orizontul…

Viața dumneavoastră, dincolo de pictură? Unde vă vedeți peste 10 ani?
Dincolo de pictură este viața unui om normal cu bucuriile și tristețile lui – înțelese sau mai puţin înțelese. …peste zece ani?! Nu m-aș mai afla în câmpul muncii și atunci aș dori să ia naștere un nou început, dacă vârsta și sănătatea mi-ar permite. Mi-ar plăcea să merg să studiez artele plastice… Am expus la a II-a ediţie a Expoziţiei de acuarelă la nivel naţional, la Teatrul Naţional din Bucureşti, în septembrie 2021. Și cel mai important lucru: îmi doresc din tot sufletul să fiu în casele oamenilor!

O întrebare la care doriți să răspundeți? Formulați răspunsul…
O întrebare? Nu.  Aș vrea doar să mulțumesc tuturor celor care, prin încurajările lor, mi-au dat aripi pentru a continua, pentru a evolua. Aprecierile postărilor cu propriile mele picturi, de pe pagina de facebook, m-au făcut să cred în mine. Niciuna dintre realizările mele nu ar fi fost posibilă, dacă nu aș fi avut alături oameni cu suflet mare și frumos, cărora, încă o dată, le mulţumesc mult!

La rândul nostru vă mulțumim foarte frumos!

Aristotel BUNESCU https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com