Doamna Elena TAŞNADI şi bucuria întâlnirii cu iubitorii de artă

Doamna Elena Taşnadi, 70 de ani, economist pensionar, artist vizual, în prezent din Cluj – Napoca. Ne face plăcere să îi punem întrebări, să vedem noi tablouri pe care le semnează…

– Ce pictori români vă plac mai mult?

– Pictorii români? Ar trebui să-i cunosc pe toţi, dar sigur că am auzit încă de la şcoală de Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza sau Aman, apoi, citind pentru cultura mea generală, de Ressu, Pallady, Petraşcu, Baba. Nu pot să spun că i-am studiat, preocuparea mea pentru pictură fiind foarte nouă, însă i-am descoperit mai recent pe Theodorescu Sion, Ştefan Popescu, Ilfoveanu sau Câlţia şi Aftene cu realismul magic care mă atrage. Desigur că poate să-ţi placă sau nu un artist, dar cred că fiecare îşi pune amprenta în subconştientul tău, odată ce i-ai văzut lucrările.

– Dar dintre pictorii străini?

– Sunt mulţi pictori străini, cred că cei din impresionism şi postimpresionism, Monet, Cezanne, Renoir, Gauguin, Toulouse-Lautrec etc, îmi plac mai mult, dar suprarealismul lui Olbinski sau Magritte mi se pare foarte interesant de studiat. Pentru evoluţia mea este nevoie de mult exerciţiu şi de multă muncă de cercetare ca să mă exprim aşa, mai ales pentru definirea stilului propriu.

– Ce rol au muzeele, expoziţiile şi galeriile de artă în educarea simţului dumneavoastră estetic?

– Vizitarea muzeelor, expoziţiilor, a galeriilor, înainte de a mă apuca de pictat, era un act de educare, de dezvoltare personală, de satisfacere a unei curiozităţi. Probabil inconştient mă atrăgea ceva pe care doar acum pot să-l definesc, nevoia de frumos, de culoare, de exprimarea unor emoţii şi trăiri. Încerc să rememorez ceea ce am văzut atât în ţară cât şi în străinătate şi cred că fiecare operă admirată şi-a găsit un locşor în sufletul meu influenţându-mi starea din acele momente şi clădind ceva neştiut care acum iese la lumină…

– Dacă nişte părinţi au un copil cu înclinaţii la pictură, este cazul ca el să fie încurajat pe acest drum?

– Sfătuiesc părinţii să încurajeze creativitatea copiilor şi să-i susţină, mai ales dacă dovedesc că au aptitudini, dar nu numai. Cred că orice activitate artistică modelează sufletul copilului în bine. Alegerea se va face mai devreme sau mai târziu, dacă e să fie, va fi, sau se va descoperi întâmplător chiar şi la o vârstă mai înaintată, ca şi în cazul meu.

– Cu ce tehnică de lucru vă simţiţi mai confortabil? Preferaţi suprafeţele mici, medii, ori de mari dimensiuni pentru tablourile dumneavoastră?

– Eu lucrez în principal în acrilic, îmi place însă să experimentez, atât uleiul cât şi acuarela. Am început pe pânze sau cartoane mici, pe undeva normal neavând siguranţa necesară, acum pictez îndeosebi pe suprafeţe medii, dar şi pe diferite obiecte, pe lemn.

– Fizic, unde au ajuns cel mai departe tablourile dumneavoastră?

– Cel mai departe au ajuns în Italia şi Belgia. La finalul acestui dialog, vreau să vă mulţumesc pentru susţinere, dar şi pentru tot ce faceţi ca pictorii să fie mai bine cunoscuţi…

– La rândul meu vă mulţumesc mult pentru răspunsuri.

Concluzia? Am avut şansa să cunoaştem noi aspecte din viaţa şi creaţia unui pictor pe care îl preţuiesc foarte mult. Dacă mă gândesc bine, pe parcursul anului calendaristic 2023, doamna Elena Taşnadi reprezintă creatorul care a lăsat cea mai puternică impresie asupra mea. Îi dorim din inimă sănătate, inspiraţie şi noi lucrări impresionante în viitorul apropiat, dar şi cel îndepărtat!

Aristotel BUNESCU
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com