Doamna Elena BULETE – îndrăgostită iremediabil de pictură

Un om deosebit , un model de viață, de realizare în familie și profesie. În plus, un om care îndrăgostit iremediabil de arta armoniilor cromatice.

– Vă rog să vă prezentați.
– Sunt Elena Bulete, mamă a două fete gemene, Violeta și Mădălina. Sunt o bunică bogată și fericită, cu patru nepoți minunați, trei băieți (18, 9, 7 ani) şi o fetiță de aproape 14 ani. Soțul meu, Valeriu, ar fi fost fericit să îi vadă! Amândoi am fost ingineri agronomi și ne-am cunoscut la facultate. Am avut o familie frumoasă și am fost foarte fericiți până când Dumnezeu a hotărât ca el să plece acum douăzeci de ani, la vârsta de 52 de ani. După terminarea facultății am lucrat în judeţul Galați, apoi ne-am transferat în județul Teleorman, am activat şi în cadrul Biroului de Expertiză de pe lângă Ministerul de Justiție până în anul 2005 când m-am retras din cauza unor probleme de sănătate. Toată viața am fost pasionată de muzică, de pictură, de tot ce înseamnă frumos!

– Pentru ce ați ales pictura și nu muzica?
– Muzica mi-a plăcut din totdeauna! Oamenii îmi spuneau că am voce. Eram însă foarte emotivă și am ales să rămân să-i ascult pe alții. Sunt fericită că talentul meu a fost moștenit de Sophia, nepoțica mea talentată și ambițioasă, care are o voce superbă. Pictura…încă din adolescență, desenam pe orice lucru îl aveam la dispoziție: cartonașe, şervețele, materiale refolosibile, oriunde și oricând! La început nu aveam decât niște creioane colorate și eram fericită când reușeam să surprind natura în splendoarea ei. Mai târziu, cel care m-a încurajat și m-a susținut în permanență a fost soțul meu, care, fără să știu, îmi înrăma ,,lucrările” și le expunea acasă pe pereți. În tinerețe, pictam mai mult în perioada concediului. Cu trecerea timpului, am înțeles că m-am îndrăgostit iremediabil de pictură și am început să studiez, să particip la diferite cursuri, să îmi procur materialele necesare, să încerc să mă exprim și să transmit ceea ce simt. Am învățat singură. În perioada pandemiei am participat la cursuri online și am urmărit tutoriale ale unor pictori români și străini. Admir cu bucurie lucrările pictorilor străini, dar am multă dragoste și respect pentru românii noștri: Grigorescu, Tonitza, Luchian, Sabin Bălașa cu albastrul lui cosmic, Piliuță cu simplitatea lui… Mă atrage și pictura abstractă, pentru că te provoacă să-i înțelegi mesajul. Îmi place mult Pablo Picasso, deoarece a spart unele bariere lansând cubismul. A fost o mare provocare pentru mine să încerc câteva reinterpretări după lucrările lui. Am fost surprinsă plăcut că acestea au fost apreciate mult și de alții!

– Care sunt temele preferate? Natura statică, portretul sau peisajul?
– În egală măsură, natura statică, peisaje… Este necesar să iubești tot ceea ce vezi în jurul tău. Toate sunt vii și merită tot respectul și dragostea noastră! La început am realizat tablouri cu flori și peisaje cu culori acrilice. Apoi, am folosit culori în ulei și parcă mi s-a părut mai ușor ca tehnică, cu toate că uleiul necesită o perioadă mai lungă de timp pentru uscare. Iubesc să realizez și portrete, chiar dacă timpul necesar realizării lor este mai mare. Rezultatele însă îmi umplu sufletul de bucurie. Prefer lucrări de dimensiunile 70/50 cm, 50/35 cm și 40/40 cm. Am lucrat și pe dimensiuni ceva mai mari. Îmi place să folosesc pânza pe șasiu și uneori canvas-panel. Pe dimensiuni mari, cred că te poți exprima mai spontan, poate abstract. Cele mici au farmecul lor mai ales la natura statică, depinzând foarte mult de starea de spirit și viziunea pictorului.

– Ce ne puteți spune despre dumneavoastră dincolo de dimensiunea artistică?
– Existența mea se împarte între dragostea pentru pictură, care a devenit aproape un mod de viață, și familia mea. Îmi iubesc fetele, ginerii și nepoții. Mă mândresc cu ei și cred că și ei cu mine! Îmi place să-i surprind deseori și le pregătesc prăjituri. Sunt fericită când ajung la ei, iar copiii mă întreabă: „Ce ne-ai pregătit, Bunicuși?”

– Unde vă vedeți peste 10 ani?
– Mă rog să fiu sănătoasă și să continui să mă perfecționez în pictură, pentru a aduce bucurie în ochii oamenilor! Doresc să am putere și să particip la cât mai multe expoziții. Sunt fericită că mi-am făcut mulți prieteni în mediul virtual, inclusiv pictori consacrați. Le mulțumesc tuturor pentru tot ce au împărtășit cu mine! Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că mi-a dat posibilitatea să mă exprim prin pictură și am primit acest dar cu multă bucurie, pentru că, așa cum spunea Joseph Murphy: „Viața are propria ei splendoare, frumusețe și înțelepciune. Pacea, iubirea, bucuria, frumusețea, fericirea și empatia sunt calități care nu îmbătrânesc niciodată”.

– Impresionant, vă mulțumesc frumos!

Aristotel BUNESCU https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com