Din nou coşuri de fum

Faţa planetei se schimbă acum într-un mod greu de imaginat în urmă cu numai trei luni. Timp, se pare, suficient pentru a uita tot ceea ce ştiam despre principiile, regulile şi legităţile economice care au stat la baza rapidei dezvoltări a societăţii umane. Pande-mia a scormonit adânc măruntaiele economiei mondiale, dezvăluindu-i toate vulne-rabilităţile, viciile şi erorile de sistem. Toate marile economii ale lumii par fragile şi neajutorate în faţa provocărilor unei, până la urmă, epidemii de gripă. Prăbuşirea lanţurilor de producţie şi retail, alterarea relaţiei furnizor-client, renunţarea la principiile fundamentale ale pieţei prin adoptarea de măsuri protecţioniste sau restrictive asupra exporturilor de produse strategice nu au făcut decât să submineze bunăstarea a aproape un miliard de consumatori neobişnuiţi cu asemenea şocuri.
Greşeala fundamentală a fost externalizarea producţiei de materiale strategice în ţări din zona afro-asiatică, dar şi dependenţa masivă de importurile de bunuri de consum şi semifabricate din China. Niciun producător european de medicamente, de exemplu, nu a mai fabricat intermediari organici în ultimii treizeci de ani, aceştia fiind importaţi exclusiv din China. Însă oprirea motoarelor economiei chineze a generat o criză a medicamentelor nemaiîntâlnită până acum pe continentul european, accentuată şi de numărul uriaş de bolnavi cronici din aceste state, a căror supravieţuire depinde de consumul produselor farmaceutice.
Prăbuşirea economiilor puternice din vestul Europei mai are două cauze, ignorate până acum dintr-o regretabilă comoditate al cărei preţ este plătit cu vârf şi îndesat: asigurarea unei bunăstări mult peste situaţia reală a economiei, prin credite ieftine, acordate prea uşor şi fără discernământ, doar de dragul consumului, şi, pe de altă parte, înlocuirea forţei de muncă autohtone cu lucrători din import, care lucrează la fel de bine, dar pe bani mai puţini. Aceste măsuri au condus în timp la deprofesionalizarea unor importante categorii de lucrători din industrii cu impact strategic. Un soi de plictiseală arogantă a pus stăpânire pe economiile globalizate. şocul economic provocat de pandemie a trezit brusc la realitate decidenţii politici, care au început deja să vorbească despre reducerea vulnerabilităţii economice prin repatrierea industriilor strategice şi prin folosirea propriei forţe de muncă. Vremea risipei a trecut. Este timpul ca europenii să reînveţe să folosească deopotrivă gândirea creativă, dar şi mistria, mătura şi mopul. Noua paradigmă economică va conduce la o redimensionare a globalizării şi, conform ultimelor tendinţe, la o nouă epocă a „coşurilor de fum”. Este dificil, dar indispensabil pentru mersul înainte al omenirii. (Dragoş CIOCĂZAN)