Deziluzii

Puţin după decembrie 1989, aici, la noi, părea că ne-am învăţat sau ne vom învăţa cu binele. Erau războaie, dar erau departe. Era foamete, dar noi aveam totuşi după ce să bem o cană cu apă, erau boli, dar nu epidemii. Chiar părea că în curând nu vor mai fi „generaţii de sacrificiu”. Scăpasem de dictatura ideologică şi credeam că le vom învinge uşor pe cele care se profilau deja, mai ales dictatura banului. Speram chiar că educaţia este o prioritate în ţara noastră (Nu, nu prioritate zero!) Îmi imaginam oameni sănătoşi, viguroşi, care muncesc cu drag, pentru că fac ceea ce iubesc…Sau, mă rog, aşa gândeam eu.

Dar, ca într-un coşmar, ne-am trezit în plină tragedie, mereu mai aproape de toate nenorocirile lumii. Suntem tot mai puţini, mai bătrâni, mai bolnavi, mai săraci, mai speriaţi. Războiul este lângă casă. Pandemia am traversat-o, cu urmări nu dintre cele bune, şi ni se tot aminteşte că va reveni. Preţurile au luat-o razna. Din cauza secetei şi a celorlalte intemperii, agricultura nu mai garantează producţii bune. Problema drogurilor, a adicţiilor nocive de tot felul, este la ordinea zilei. Violenţa se manifestă din copilărie până la adânci bătrâneţi… Mulţi concetăţeni şi-au luat lumea-n cap pentru a găsi un trai mai bun. Au rămas sectoare de muncă neacoperite, scade demografia. Toate acestea le vedem noi, cetăţenii României, le văd funcţionari internaţionali, apar în documente ale instituţiilor internaţionale. Aceştia le consemnează. Autorităţile noastre ar trebui să dispună măsuri pentru eliminarea cauzelor acestor efecte nedorite.

„Ineficienţele din sistemul de învăţământ, atitudinile nefavorabile faţă de învăţarea pe tot parcursul vieţii, ineficacitatea formării profesionale şi a politicilor active pe piaţa muncii, combinate cu exodul creierelor, provoacă deficite de competenţe şi neconcordanţe cu cererea pieţei, arată un Raport al Băncii Mondiale dedicat României. În mare parte din cauza emigraţiei, România a înregistrat o scădere şi o îmbătrânire atât a populaţiei, cât şi a forţei de muncă. În ultimii 10-15 ani au emigrat mai mult de 2 milioane de români — reprezentând aproape 20% din forţa de muncă –, mulţi definitiv, ceea ce a dus la decalaje de competenţe, deficite de forţă de muncă în roluri-cheie (de exemplu, medici), cereri salariale distorsionate şi scăderea productivităţii reale a muncii.” (Hotnews)

Acest recent raport nu ne spune nimic din ceea ce nu ştiam noi şi nu ştiu aleşii noştri. Cum suntem în an preelectoral, probabil vor veni şi cu nişte soluţii. Am mai văzut! Vor umple sertare şi fişete, vor justifica salarii mari pentru nişte comisii care vor analiza…

Va trece campania electorală şi vom constata că încă mai sunt generaţii de sacrificiu, că e doar un vis frumos învăţatul cu binele, că dacă vrem să nu avem deziluzii, să nu ne mai facem iluzii. (Mioara VERGU-IORDACHE)