Departe de băncile şcolii
Data:
1 aprilie 2020
Instruirea copiilor, adolescenţilor, a tinerilor este un imperativ care nu trebuie să ţină cont de vreme şi vremuri. Acesta este un proces continuu, care nu poate fi condiţionat de nimic, nici de starea economică a statului sau a celui care se instruieşte, nici de situaţiile conjuncturale chiar foarte complicate, precum cea prin care trecem acum cu toţii. Cumplita epidemie care a lovit omenirea la începutul acestui an trebuie să fie, dincolo de necesarele precauţii, un motiv în plus pentru amplificarea studiului. Nu din cauză că şcolile şi universităţile sunt temporar închise şi ne cam plictisim acasă, ci pentru că tocmai de la aceste generaţii aşteptăm soluţii, astfel încât să fim mai bine pregătiţi pentru viitorul care se anunţă complicat. Iar asta nu se poate realiza decât prin studiu, asiduu, aşezat, profund. În paranteză fie spus, nici multora dintre noi, cei trecuţi de vârsta şcolii, nu ne-ar strica să continuăm procesul de autoeducare. Uneori, se pare, este nevoie de acest lucru. Se produc schimbări uriaşe şi rapide, atât tehnologice, cât şi de mentalitate, ceea ce ne obligă la o anumită vigilenţă autocritică şi la un efort creativ fără oprire, pentru a ţine pasul şi a ne regăsi între semenii noştri de toate vârstele.
Şi dacă tot stăm comod în fotoliul de acasă, să răsfoim o carte sau mai multe, dar să deschidem şi laptopul sau tableta. Pentru cei care, deocamdată, nu se mai pot aşeza, mai mult sau mai puţin cuminţi, în băncile sau amfiteatrele şcolii aceasta este soluţia, pentru a nu îngheţa anul şcolar.
Dacă în anul 2000 existau în România 770000 utilizatori de internet, reprezentând 3,5 % din populaţia ţării, în anul 2018, numărul acestora depăşise douăsprezece milioane, adică aproximativ 52% dintre locuitori. Numărul total al utilizatorilor este însă cu mult mai mare, pentru că la fiecare conexiune au acces, în medie, între două şi 4 persoane. Reţeaua de internet a permis, odată cu extinderea sa exponenţială din ultimii ani, şi dezvoltarea unor sisteme de instruire la distanţă, cunoscute generic sub numele de e-learning. Utilizat iniţial doar ca un termen generic care se referea la dezvoltarea unui mediu electronic pentru furnizarea mai flexibilă a educaţiei, e-learning a devenit mai mult decât un simplu experiment. S-a dovedit, pe baza studiilor şi proiectelor experimentale, că utilizarea platformelor e-learning împreună cu tehnologiile informaţiei şi comuncaţiilor oferă posibilitatea îmbunătăţirii semnificative a procesului educaţional. În prezent, e-learning-ul a devenit o alternativă viabilă la metodele de educaţie tradiţionale, astfel că a fost adoptat de multe dintre unităţile de învăţământ, mai ales datorită avantajelor oferite de posibilitatea instruirii continue sau de cele legate de larga aplicabilitate în şcoală. Studiile de specialitate publicate în ultimii cinci ani arată o creştere continuă a utilizării acestui sistem în instituţiile naţionale şi internaţionale de învăţământ.
Soluţiile de e-Learning acoperă nevoile întregului sistem educaţional, oferind instrumente utile pentru toate nivelurile de pregătire, asigurând adaptarea procesului educaţional la nevoile reale ale elevilor şi studenţilor, flexibilitatea (utilizarea platformelor de învăţare virtuale nu mai necesită tehnologii scumpe); accesul facil al studenţilor/elevilor la informaţii relevante şi actualizate; dezvoltarea competenţelor într-un mediu modern; costuri mici de formare şi, nu în ultimul rând, o experienţă plăcută pentru toţi cei care se instruiesc astfel, cunoscut fiind apetitul tinerilor pentru mediul online. Învăţământul la distanţă a fost instituţionalizat la începutul secolului XX, şi sprijinită iniţial prin intermediul poştei, telefonului, iar apoi al televiziunii. Aşa apare, la începutul anilor 70, în programul de dimineaţă al TVR emisiunea Teleşcoală, reintrodusă zilele trecute în grila televiziunii naţionale, tocmai pentru a contribui la desfăşurarea unui proces educaţional atractiv. Se pare că, în vremuri de criză, soluţiile vechi pot fi adaptate cu succes, dovadă fiind audienţa ridicată a bătrânei emisiuni.
În sprijinul învăţământului la distanţă, spaţiul web a devenit un veritabil vehicul al instruirii, permiţând accesul online la diverse tehnici educaţionale: materiale didactice; manuale electronice; legături spre alte surse educaţionale; predare online, care permite extinderea învăţământului online prin organizarea unor grupe de studenţi coordonaţi de către un instructor, înglobând şi o serie de sisteme de comunicaţie între aceştia – liste de e-mail, forumuri de discuţii, video-conferinţe, instruirea combinativă, instruirea sincronă, care se desfăşoară în cadrul unei săli de clasă virtuale în care instruiţii şi instructorii se întâlnesc şi acţionează ca şi cum s-ar afla fizic în acelaşi loc.
Ce vor spune acum cârcotaşii, cei care criticau vehement acest sistem, acuzând că, de fapt, aşa nu se face şcoală, pentru că elevii sau studenţii nu sunt controlaţi, nu asimilează materia, sunt trecuţi „pe pile”. Dacă vă amintiţi, până de curând, astfel de tirade maliţioase, dovedind ignoranţă, se terminau invariabil cu sintagma „fabrici de diplome”. Cum vor comenta ei acum realitatea că toţi cei de vârsta şcolii, de la cei mai mici, până la studenţi, din toate zonele ţării, studiază de acasă pe baza acestor platforme de învăţare la distanţă? Vor fi toţi aceşti copii şi adolescenţi beneficiarii diplomelor eliberate, fără discernământ? Sau amatorii de gâlceavă cu orice preţ vor recunoaşte, în sfârşit, că această metodă reprezintă viitorul?
Prin efortul unor oameni vizionari, care au înţeles încă din anii 90 viitorul ce avea să vină, Universitatea Spiru Haret a făcut pionierat în acest domeniu, achiziţionând platforma de e-learning Blackboard. Această variantă de studiu la distanţă a rămas una dintre cele mai moderne şi consistente din lume, prin multiplele posibilităţi de accesare a cunoştinţelor, dar şi prin simplitatea şi flexibilitatea căutării. Generaţii întregi de studenţi s-au format astfel, devenind, în ciuda comentariilor nedocumentate, de multe ori stimulate de impulsurile unei concurenţe neloiale, specialişti sau antreprenori de înaltă ţinută morală şi creativitate. Şi lucrurile nu se opresc aici, Universitatea Spiru Haret asigurând accesul studenţilor săi la cele mai actualizate şi complexe baze de date prezente în acest moment în mediul online. Totul pentru ca viitorii specialişti să poată sta cu fruntea sus în faţa oricăror provocări.
Concluzia acestor rânduri este cât se poate de simplă: stăm acasă, dar nu ne izolăm. Învăţăm, visăm şi ne pregătim pentru anii ce vor urma, luptând astfel cu ignoranţa, reaua-credinţă şi forfota măruntă a celor rămaşi cu gândirea în trecut. (Dragoş CIOCĂZAN)
Numărul 808
