Den jos de București – La mahalaua Cărămidari
Data:
6 mai 2020
Una dintre cele mai cunoscute zone din vatra veche a Bucureştilor, mahalaua Cărămidari avea să dispară înghiţită de sutele de mii de metri cubi de beton ai fundaţiilor noului cartier Tineretului construit între 1973 şi 1985, în Sudul capitalei, foarte aproape de zona centrală. Atestată documentar încă de la anul 1560, când apare într-un zapis de danie al Mănăstirii Radu Vodă, mahalaua Cărămidarii de Jos a fost numită astfel spre a fi deosebită de cea a Cărămidarilor de Sus, aflată la poalele Dealului Grozăveştilor. şapte decenii mai târziu, la 1636, luminatul domn Matei Basarab întăreşte privilegiile locuitorilor acestor terenuri, numite în scrierea domnească „pământurile den jos de Bucureşci”, oferindu-le scutiri de taxe, cu condiţia să muncească pământurile mănăstirii şi să dea în fiecare lună „prinos de lut roşu” către cuptoarele de cărămidă ale domniei. An după an, aici vor veni din ce în mai mulţi oameni, atraşi fiind de terenurile ieftine şi lipsa birurilor, astfel încât, la jumătatea secolului al XVII-lea, mai mult de trei mii de suflete populau cartierul. Mai târziu, la sfârşitul secolului al XIX-lea aici se vor aşeza zarzavagii şi negustori de verdeţuri, care vor umple tarabele oboarelor şi târgurilor capitalei cu legume şi ierburi proaspete, până spre anii şaptezeci. Aici s-a născut şi a copilărit Maria Tănase, aici şi-a petrecut primii ani de viaţă cel ce avea să devină pictorul Nicolae Grigorescu, şi tot aici pământul răvăşit de buldozere va dezvălui tezaure numismatice valoroase. 
Din toată această istorie de aproape patru secole, astăzi nu mai găsim, sufocată de blocuri, decât o modestă casă construită în 1939, renovată şi transformată într-un elegant restaurant numit chiar aşa: „La mahalaua Cărămidari”. Proprietarii au marele merit de a aminti trecătorilor, prin câteva plăcuţe inscripţionate, câteva dintre poveştile acestui loc crescut din lutul roşiatic al moşiilor domneşti. (Dragoş CIOCĂZAN)
Din toată această istorie de aproape patru secole, astăzi nu mai găsim, sufocată de blocuri, decât o modestă casă construită în 1939, renovată şi transformată într-un elegant restaurant numit chiar aşa: „La mahalaua Cărămidari”. Proprietarii au marele merit de a aminti trecătorilor, prin câteva plăcuţe inscripţionate, câteva dintre poveştile acestui loc crescut din lutul roşiatic al moşiilor domneşti. (Dragoş CIOCĂZAN)
Numărul 808
