den Bucureşci – Delicatese „comestibile”

În 1933, pe locul vechii Case Vanic, începe construirea unei clădiri care va face istorie. În plin centru al Bucureştilor, pe Calea Victoriei, peste drum de sediul celei mai mari companii de asigurări din epocă, Adriatica, aflat, de asemenea, în construcţie, se ridica în ritm accelerat un luxos imobil de locuinţe şi birouri, care va lua numele faimosului magazin pe care îl va gădui timp de 14 ani la parter: Dragomir Niculescu – delicatese comestibile. Sigur, acum zâmbim imaginându-ne că delicatesele nu pot fi decât comestibile, nicicum altfel, dar acum 86 de ani, orice obiect de lux era considerat delicatesă, chiar dacă nu putea fi ronţăit sau servit pe pâine prăjită…
Băcănia va deveni, la scurt timp de la inaugurarea din 1934, un pol al bunului gust şi rafinament al protipendadei bucureştene: bomboane de ciocolată cu umpluturi cremoase şi fine, prăjituri şi torturi fastuoase, caviar, brânzeturi şi mezeluri aduse de peste mări şi ţări, produse alimentare dintre cele mai neobişnuite, fructe exotice şi o mulţime de alte ciudăţenii şi produse inedite din întreaga lume, la preţuri pe măsură. La Dragomir Niculescu puteai comanda căpşuni sau cireşe în ianuarie, pentru că magazinul ţi le procura în schimbul unor sume destul de piperate. Magazinul devine atât de cunoscut şi lăudat încât va ajunge principalul furnizor al Casei Regale.
Dar vremurile vin şi trec. În 1948, imobilul şi băcănia sunt naţionalizate, aceasta din urmă fiind transformată în magazin de confecţii (Romarta). În fostul restaurant din spatele clădirii va fiinţa, până în 1985, barul de noapte Atlantic. De curând, vechiul brand a fost reînregistrat, iar la parterul imobilului, e drept pe o suprafaţă mult mai mică decât acum opt decenii, a apărut un cochet restaurant cu acelaşi nume plin de haz. Cei care i-au trecut pragul susţin că au fost încântaţi de atmosfera plăcută şi amabilitatea personalului. În celelalte spaţii funcţionează o farmacie, un fast food şi o franciză celebră, Emporio Armani. Semn că, deşi greu de reprodus, farmecul epocilor trecute poate fi readus la viaţă, cu puţină dăruire şi multă, multă dragoste de Bucureşti. (Dragoş CIOCĂZAN)