La noi ca la nimeni! Toamna, după începerea anului şcolar şi a celui universitar, când Capitala este sufocată la maximum, când aglomeraţia din metrou şi de pe arterele cu multe probleme atinge cota cea mai înaltă, drumarii se apucă de treabă. Aşa, pe final de toamnă, când mai este foarte puţin şi încep ninsorile. Nici Bulevardul Iuliu Maniu nu face excepţie. A intrat în reparaţii capitale. Se decopertează, se ridică nivelul se pun borduri, bolarzi, fântâni pe mijloc. Se taie copacii serioşi şi se plantează copăcei frumoşi. Se asfaltează. Când totul este gata (s-au văzut multe cazuri în Bucureşti) se mai sparge o dată asfaltul să se îngroape firele de telefonie fixă, cablu etc Sau se fisurează o mare conductă şi povestea necesită un nou şantier. Capitala toată este un şantier din toamnă până în primăvară, când evident, după iarna grea, asfaltul turnat în pripă, în anul precedent, trebuie iar decopertat şi altul turnat. Primăvara, exact când încep ploile, se redeschid şi şantierele, care ţin fix până în vară. Hai că ne-am prins cum funcţionează povestea cu decopertarea! Mai grav este că autorităţile locale ne cred idioţi. Când se asfaltează, se schimbă şi bordurile şi bolarzii unde este cazul, mai peste tot. Deci alte borduri, alte comisioane în buzunarele celor care aprobă şi autorizează, nu este aşa?!… licitaţiile. Chestia cu şantierul a cam început să mă obosească. În fiecare cartier se schimbă faţa locului, mai ales în prejma alegerilor. Păi ca să dea bine alături de corturile candidaţilor! Cum să zici tu că o să faci o ţară normală sau că eşti alături de fiecare român, dacă el calcă în gropi? Şi nu de prost. De nevoie ! Drumul spre Cotroceni să fie măcar asfaltat, proaspăt asfaltat, dacă nu şi curat şi fluidizat, până în primăvară, când iar ne pregătim de alegeri ! (Ciprian C. Vasilescu)