DE 30 DE ANI ÎNVĂȚĂM ÎMPREUNĂ – IDEI PENTRU URMĂTORII 30 DE ANI

Ce vor aduce nou în educație următorii 30 de ani, care vor fi provocările, ce se va schimba, cum va arăta școala? La aceste întrebări au răspuns cunoscute personalități, printre care s-au numărat: academicianul Răzvan Theodorescu, academicianul Gheorghe Zaman, Ioan N. Roșca, Irina Margareta Nistor, Manuela Cernat, Elisabeta Bostan, Ioana Chicet-Macoveiciuc, Florin Ghinda, Carmen Ivanov, Oana Dimofte, Paula Ivan, în cadrul unei videoconferințe transmise live marți, 5 octombrie 2021,  pe website-ul Universității Spiru Haret, precum și pe rețelele sale sociale. Manifestarea a fost una de tip hibrid; în studiou s-a aflat un număr restrâns de invitați, în timp ce majoritatea participanților au fost online. Au exprimat opinii, înregistrate, persoane din cadrul Universității Spiru Haret și ale Fundației România de Mâine. De asemenea, publicul a avut posibilitatea de a adresa întrebări în timp real, pe Facebook.

Evenimentul, dedicat împlinirii a treizeci de ani de la fondarea Universității Spiru Haret, a fost moderat de Ștefan Voloacă, director Direcția de Marketing și Relații Publice a Fundației România de Mâine. Tema luată în discuție a prilejuit  dezbateri și polemici pe măsura importanței pe care orice participant activ la procesul de învățământ o acordă viitorului unui domeniu atât de sensibil al dezvoltării și pregătirii viitoarelor generații de specialiști. Marile probleme ale sistemului național de educație au fost subliniate de toți participanții la dezbatere: implementarea digitalizării, învățământul hibrid, subfinanțarea, dar și discrepanța creată în ultimii treizeci de ani între necesitățile economiei reale și programele de învățământ.

Diminuarea importanței elitelor și a rolului acestora în educație a fost o temă importantă a primei părți a dezbaterii. Dacă în trecut elitele erau considerate o mică parte a societății, astăzi se vorbește despre tendința de a extinde conceptul de elitism înspre o categorie reprezentând mai degrabă media celor care urmează studii de nivel înalt. În urmă cu un deceniu, oamenii se luptau pentru a fi egali cu ceilalți, astăzi se luptă pentru dreptul de a fi diferiți. Este o uriașă schimbare care a condus la schimbări majore ale sistemelor de învățământ, fie ele private sau de stat. Ceea ce părea de negândit sau chiar blamat în urmă cu numai doi ani, a devenit un loc comun astăzi, exemplul cel mai pregnant fiind învățământul online, cu avantajele și dezavantajele sale. O altă idee care, așa cum era de așteptat, a generat vii dezbateri și comentarii a fost digitalizarea, un proces cu implementare accelarată în învățământ. Dincolo de opiniile pro și contra, participanții s-au pus de acord asupra faptului că există lucruri pe care inteligența artificială nu le poate face, aici rolul cadrului didactic fiind de netăgăduit: perceperea, gestionarea și modelarea emoțiilor. Există abordări mai sceptice, justificate, conform cărora cel căruia studiază nu îi este suficientă informația ca atare, acumulată fără discernământ. Rolul profesorului devine, în acest caz obligatoriu: elevul sau studentul trebuie îndrumat, sfătuit ce să caute, unde să caute, cum să ordoneze datele, în ce mod să le folosească în beneficiul său și al societății. Pentru a realiza acest salt, nu este suficient un computer, este nevoie de mult mai mult. De altfel, succesul digitalizării va veni, așa cum au apreciat mai mulți participanți, din moderația cu care va fi implementată aceasta, fără a deveni excluzivă sau obligatorie, în primă fază.      

O altă temă abordată a fost cea a învățământului tehnic, destructurat și devenit lacunar în ultimii ani, ceea ce s-a concretizat într-un uriaș deficit de specialiști în economia reală: ingineri, economiști, medici. Fenomenul are drept cauză reducerea activităților industriale și sentimentul de nesiguranță pe care îl creează lipsa perspectivei obținerii unui loc de muncă. S-a adus în discuție, de asemenea, și dispariția școlilor care pregătesc specialiști într-o mulțime de meserii necesare în orice societate civilizată.

  Dezbaterea a continuat prin discutarea unui subiect care a creat o polemică, evident cordială, între mai mulți invitați: diferența dintre învățământ și educație, două concepte adesea percepute ca fiind unul și același lucru. Procesul de învățare trebuie făcut în școală, dar nu numai între zidurile ei, iar educația este un proces amplu care începe de la cea mai fragedă vârstă și continuă tot restul vieții, atât în școală, cât și în afara acesteia. Se va pune accent pe autoînvățare, pe maximizarea propriului potențial. Între profesor și elev sau student va exista un parteneriat prin intermediul cărora se vor împărtăși experiențe. Epoca predării statice, sub forma monologului ținut de cadrul didactic în fața unor ascultători mai mult sau mai puțin receptivi, se apropie de apus. Manualul, dacă va mai exista, va trebui adaptat la ceea ce noile generații vor considera util pentru ele. Interactivitatea, interacțiunea cu mediul natural sau cu cel social, nu vor mai putea fi neglijate. Școala nu va rămâne o fortăreață, ci se va deschide și va evolua spre noile tendințe.

S-a vorbit și despre riscul de a aluneca spre dorința de perfecțiune tehnică, neglijând dimensiunea umană a personalității fiecărui om. Unul dintre pericole ar fi depersonalizarea omului prin exces de informație sau prin fetișizarea tehnologiei și abandonarea căilor evoluției propriului eu. Astăzi, este foarte ușor să obții o diplomă, chiar mai multe, însă ceea ce se ascunde în spatele acelui petic de hârtie nu mai are consistența pe care o avea în urmă cu mai mulți ani. Este important ca omul să știe de ce alege acel drum, să o facă din pasiune și cu convingerea că aceea este calea care îl va duce la împlinire.

Un alt subiect abordat a fost cel legat de egalitatea de șanse la educație, între femei și băbați, între urban și rural, între accesul la informație și lipsa totală a acestuia. Se pare că în viitor nu va mai fi importantă acumularea de informații, ci specializarea. Cultura generală va deveni un lux, iar învățarea se va face în așa-zisele laboratoare de cercetare, în care copiii și tinerii vor învăța prin experiment, prin descoperire, prin trăirea unor experiențe personalizate. Oamenii viitorului vor fi nevoiți să fie inovativi din proprie inițiativă, nu să aștepte emiterea de legi pentru asta.

Ideea realizării unui astfel de eveniment care a oferit prilejul unor dezbateri dinamice, ancorate în realitate, și în cadrul căruia s-au putut exprima liber opinii dintre cele mai diverse a fost o inițiativă salutară și o reușită pe care ne-o dorim multiplicată pe viitor, astfel încât să putem afirma că în cadrul unei comunități universitare de prestigiu libertatea ideilor este nu este o întâmplare, ci un fapt de zi cu zi. (Dragoș CIOCĂZAN)