Data când putem dovedi că ne pasă

În viaţa noastră de acum şi de aici se întâmplă foarte multe lucruri, fapte pozitive sau negative. Cum reflectăm noi această realitate dacă selectăm tot mai mereu urâtul, răul, minciuna?! Prea puţini dintre noi mai sunt dispuşi să caute şi să promoveze partea pozitivă a vieţii noastre. Poate că greşesc, nu sunt psiholog, dar observ. Dintr-o încredere/neîncredere prea mare în noi, buricul pământului/ paria, suntem perfecţionişti, justiţiabili, paternalişti – fără a avea controlul, dar nici informaţia, credem că noi ştim mai bine. Eu ştiu?

Peste două săptămâni sunt alegerile pentru europarlamentare şi locale. Pentru ce îi mandatăm pe europarlamentari? Ce vor face ei acolo? Cu ce „sarcini”se duc? Cum ne raportează ce fac acolo?… A fost o linişte asurzitoare. Dar la locale? Atâta câtă a fost campanie, am constatat că aproape toţi contracandidaţii au aceleaşi obiective, toţi fac aceleaşi promisiuni. Toţi „voi face!” Poate nu am auzit eu şi se întâmplă, adică, la acest final de mandat, fiecare ales să prezinte un raport despre ceea ce a făcut în legislatura care se încheie, ce a construit, ce a reparat, ce a dezvoltat, cu ce bani, de unde, ce profit sau ce pierdere lasă în urmă…Adică să arate pentru ce a meritat, pentru ce merită votul nostru. Este vorba despre cinste şi responsabilitate. Pentru că, la locale, nu partidele contează, în administraţie nu ideologia este cea mai importantă, ci omul harnic, cinstit, gospodar. Dar eu nu am auzit de nicio „descărcare de încredere”, cu bune şi cu rele, a aleşilor în faţa alegătorilor. De multe ori, prea multe ori, ni se cere să avem încredere. (Mi se pare că ne apropiem de un deznodământ gen „Petrică şi lupul”.) Rar suntem calmi şi obiectivi. Cu patimă, unii îi iubim, alţii îi urâm pe aleşi. Cam fără argumente. Pentru că aşa „s-a zis”, aşa „am auzit”…

Repartizăm binele şi răul, frumosul şi urâtul pe „cap de locuitor”, continuăm să incriminăm poziţii sociale, profesii, într-o „răspundere colectivă”. Răspunderea individuală, mai ales pentru fapte rele, se potriveşte pentru adversari. Nu, nu mi se pare că ne este clar cine-i prieten, cine-i duşman, adversar. În orice societate există legi ce trebuie respectate. Veţi spune că avem legi proaste, ceea ce în multe cazuri este adevărat, de la fond până la formă. Dar cum contribuim la schimbarea lor? Sigur, nu fiecare în parte; avem aleşi, prin intermediul lor să schimbăm ceea ce nu este corect şi bun. Câţi îi trag de mânecă? Dar câţi dintre noi (şi dintre ei!) citesc legile, se informează la sursă, cum se spune. Câţi? Suntem plictisiţi, obosiţi…Şi atunci luăm de bun ce zice un adversar sau un prieten al iniţiatorului legii. Nu cred că mai merge cu „să se facă!”, „să ne dea!” Implicarea, a fiecăruia este medicamentul pentru însănătoşirea societăţii noastre. Implicare, empatie, responsabilitate, acceptare, încredere şi iubire! Dacă nu îndrăznesc prea mult, patriotism. Toţi cei care se dezvoltă, sunt sănătoşi şi fericiţi folosesc aceste „remedii”.

9 iunie nu este doar o dată în calendar! Este data când putem dovedi că ne pasă! (Mioara VERGU-IORDACHE)