Daniela NICULCEA: Tot sufletul meu este în picturile mele

Vă rugăm frumos să vă prezentaţi.
Mă numesc Daniela Niculcea, am 54 de ani şi sunt din oraşul Bucecea, Botoşani. Am absolvit cursurile Liceului Tehnologic Bucecea, profil agricol. După o încercare eşuată de admitere la facultate, am hotărât că merit o a doua şansă, aşa că, vreo câteva luni, am continuat să mă pregătesc, numai că viaţa avea alte planuri cu mine. La un an de la terminarea liceului m-am căsătorit, iar la 22 de ani aveam deja trei copii! Trei fete minunate, de care sunt mândră. Ele au dus visul meu mai departe, au studiat, apoi s-au căsătorit, iar acum sunt bunică a trei nepoţei, doi băieţei şi o fetiţă. O viaţă împlinită din acest punct de vedere…

Pentru ce anume aţi ales pictura?
De ce pictura? Din întâmplare. Destinul te loveşte uneori şi, când te aştepţi mai puţin, universul tău se poate prăbuşi într-o clipă. O boală fulgerătoare şi necruţătoare a luat dintre noi pe soţul şi tatăl copiilor mei, sprijinul familiei noastre! Îndureraţi şi debusolaţi a trebuit să facem faţă şi acestei încercări. Am trecut de la un stil de viaţă activ, plin, la unul în care nu ştiam cu ce să umplu timpul şi să alung gândurile şi regretele. Locuim la curte, în sezonul cald nu ducem lipsă de activităţi (grădină, flori, livadă), dar iarna…M-am aplecat iniţial asupra a tot ce este handmade: mărţişoare, globuri, modelaj cu polimer, croşetat …Până într-o zi când m-a sunat nepoata mea să-mi zică de ceva reduceri la produse de pictură (pânze, vopsele…), la un oarecare supermarket. Ea urma să le cumpere, eu să încerc să pictez! Ce provocare! Iniţial, i-am râs în nas! Eu şi pictura! De unde până unde? Nu am pus pensula pe pânză niciodată! Dar încrederea ei în mine m-a făcut să cedez.  Au început căutările pe internet şi când m-am edificat oarecum, am început treaba! Am mâzgălit vreo trei în prima zi şi pe timp ce timpul trecea, creştea şi entuziasmul meu! Şi aşa am ajuns să iubesc pictura! Am încercat diverse stiluri şi tehnici şi mi-e necaz uneori când nu am timp sau nu reuşesc să lucrez ceva. Aş vrea să urmez măcar cursurile unei Şcoli Populare de Artă, mi-ar fi de mare folos.

Interesant. Ce teme preferaţi?
Temele preferate sunt peisajele şi natura statică, iar vopselele acrilice îmi sunt mai la îndemână să le folosesc, sunt mai puţin toxice, dar, pe viitor, cel mai probabil, voi lucra şi cu cele în ulei. Am început să pictez, iniţial, pe carton pânzat, dimensiuni mici, acum nu am nicio problemă cu mărimea pânzei, deşi, în genere, le prefer pe cele medii.

Unde vă vedeţi peste un deceniu?
Peste zece ani? În primul rând să fie totul bine, în plan personal şi la nivel social, iar apoi să mă perfecţionez, să îmi găsesc cu adevărat un stil în care să excelez, poate puţin mai cunoscută, expoziţii…

Ce le transmiteţi celor care vă admiră tablourile?
Pentru privitori? Tot sufletul meu e în lucrările mele! Dacă înclinaţia mea spre frumos a început ca şi terapie prin lucru, acum totul este pasiune, dăruire şi dorinţa de a bucura privirile celor care apreciază arta.  Sănătate tuturor şi o revenire cât mai rapidă la normalitate (referitor la pandemie)! Dumneavoastră, domnule Bunescu, mii de mulţumiri, respect şi consideraţie pentru efortul pe care îl faceţi pentru a scoate la lumină anonimi ca mine, care îşi pun bruma de talent, dragostea pentru frumos, în lucrările lor!

Vă mulţumesc frumos! (Aristotel BUNESCU, https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com/)